Noi, oamenii, nu existăm pe acest pământ datorită hazardului sau a unor întâmplări oarbe, ca creaturi a unei naturi impersonale, ci existăm ca persoane unice și irepetabile, nu autosuficiente, ci după ,, Chipul și Asemănarea’’ unui Prototip de la Care venim și spre Care mergem, deci trăim cu un scop bine determinat.
Fiecare dintre noi – oamenii este un microcosmos personal și unic, programat pentru fericire (la nimeni din cele 7 miliarde de oameni nu se mai repetă amprenta degetelor, ba nici chiar retina ochilor sau timbrul vocii) și nu există om care să nu caute fericirea.
Existăm în timp și în spațiu în care ne mișcăm. Însă timpul este ceva foarte relativ, căci începe și se termină, se comprimă și se lărgește și mereu se măsoară în comparație cu altceva. Categoric reală este doar eternitatea (vesnicia).
Anume aceasta trebuie să ne intereseze mai presus de orice! Posedăm libertatea de a alege (liberul arbistru), altfel nu am putea să ne manifestăm iubirea (dragostea), care nu suferă nici o constrângere (forțare). E imposibil să iubești forțat sau să fii iubit forțat. Libertatea și dragostea sunt reciproc dependente și reciproc condiționate (precum și prietenia și credința). Ele nu operează cu jumătăți de măsură!
Spre deosebire de celelalte vietăți de pe pământ, noi – oamenii suntem unica făptură cuvântătoare (celelalte vietăți se opresc la limita instinctului, reflexului și, eventual- dresării, dar nu posedă cuvântul. Toate sunt în stăpânirea omului și servesc lui.
Am zis că noi nu suntem autosuficienți, adică nu noi hotărâm când venim în lumea aceasta și când plecăm din ea. Însă toți purtăm un dor fierbinte de veșnicie!
Știm că trupul (corpul) nostru este format dintr-o îmbinare de apă (70%) și din alte elemente (30%), care la un moment dat se descompun… Dar mai știm că acest corp al nostru mai conține și o energetică, care face ca această combinare de apă-elemente chimice să se autodetermine ca persoană conștientă de sine și unică în univers.
Datorită acestei energetici putem să ne orientăm în spațiu și în timp, ba să și mai modelăm planuri și viziuni pentru viitor, să încercăm sentimente de dor, bucurie, tristețe, fericire, iubire, etc…Anume această componentă a persoanei noastre o numim suflet (spirit, duh).
Aceasta nu mai poate fi măsurată cu categorii de spațiu și timp, ea e partea noastră supramaterială și eternă, care nu se descompune impreună cu trupul, căci este purtătoare de viață și veșnică.
Deci noi nu înmormântăm oamenii, ci osemintele lor, iar partea lor spirituală, nedescompusă și veșnică nu moare, nici nu poate fi îngropată.
Acesta e sufletul, partea liberă a ființei noastre, care este imaterială și transcendentală , care nu moare!
Moartea nu are putere absolută, ea este doar o descompunere, o dezintegrare a ceea ce vedem cu ochiul liber.
Viața este mișcare, dinamică. Ea nu încetează nici o clipă (în orice corp, fie metal, lemn, piatră – protoni, electroni, alte particule elementare sunt într-o eternă mișcare)! Deci viața nu încetează niciodată, ea doar trece dintr-o formă în alta!
Viața este veșnică, este o manifestare a lucrării energiilor necreate ale lui Dumnezeu (vezi. Sf. Grigorie Palama, se. XIV, Tesalonic, Grecia - internet).
Termenul ,, viață’’ este o facultate, o proprietate suverană a Duhului Sfânt ,, făcătorul de viață’’ (vezi Simbolul de Credință (Crezul) creștin ortodox!).
Existăm într-o lume care balansează între doau extreme: binele și răul, iar fiind liberi putem alege vectorul pe care îl preferăm.
Pentru a alege ,,partea cea buna’’ avem la dispoziție niște criterii, recomandări , ,,reguli de circulație’’, după care putem atinge vectorul binelui și, respectiv – al fericirii ( vezi Decalogul – cele 10 porunci de la Moise, și Fericirile din Noul Testament - Biblia).
Toate regulile fericirii autentice și care depășesc condiția timpului și spațiului lumii acesteia sunt (simplificate) și reduse la două:
- Să iubești pe Dumnezeu mai presus de orice ( ca Creator al tău , ,,Izvor’’ din care absorbi viață)
- Să iubești pe aproapele tău (pe orice om) ca pe tine însuți.
Aici e cheia fericirii, aici e începutul raiului (al paradisului)!
Spre deosebire de toate celelalte credințe din lume Dumnezeul creștinilor Se oferă pe Sine Însuși ca Jertfă, ca ofertă supremă a Iubirii, făcându-Se părtaș la condiția umană, pentru a restabili omenirea căzută din condiția morții.
El anulează moartea și prin Înviere arată că aceasta nu are putere absolută asupra omului.
Răstignirea Sa este oferta Iubirii supreme, Crucea fiind Altarul Iubirii și Pomul Vieții oferit oamenilor.
Unica ,,religie’’ este Religia creștină . De ce?
Termenul latin ,, religo, religare’’ înseamnă a restabili, a relega o relație ruptă, relația dintre Dumnezeu și om (creat după ,,Chipul și Asemănarea’’ lui Dumnezeu).
Legătura s-a rupt în momentul, când primii oameni – Adam și Eva – au gustat din pomul interzis.Astfel au dobândit virusul morții și viermele ce le consumă trupul. ( De altfel viermele prezent în om de atunci, atâta timp cât e present sufletul nemuritor, nu lucrează, dar imendiat ce sufletul pleacă din trup – viermele își începe lucrul!…)
Această stare de lucruri o schimbă Hristos -Fiul lui Dumnezeu, Logosul – (,,Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat … - Crezul ) Cuvântul întrupat, în momentul când Se zămislește de la Duhul Sfânt (,,Care de la Tatăl purcede…’’) și din Maria Fecioara, Născătoare de Dumnezeu. Acesta este momentul cel mai sublim din istoria omenirii(!), când firea divină se unește într-o Singură Persoană ( Iisus Hristos) cu firea umană – Dumnezeu devine Om, iar omul –Dumnezeu, relegându-se, restabilindu-se relația pierdută la căderea lui Adam. Omul se releagă în Persoana lui Iisus cu Dumnezeu, iar Dumnezeu cu omul! Aici se umple de conținut noțiunea de ,,religie’’ ( a relega). Prin urmare –unica religie este creștinismul, căci nu mai există un alt caz în istorie, când omul se releagă pe viu cu Dumnezeu.
Deci odată ce mă releagă cu Dumnezeu este religie, iar dacă nu mă releagă, este mit, poveste, istorie, pur și simplu o credință, superstiție…
Numai creștinii și nimeni alții dintre oameni îl numesc pe Dumnezeu ,,Tată’’ ( Tatăl nostru…), fiind înfiați prin Botez! Deci și moștenitori!
Omul se releagă cu Dumnezeu și prin Euharistie (Împărtășanie) cu Sfântul Trup și cu Sângele Celui fără de păcat și Dumnezu- Iisus Hristos- Cuvântul întrupat. Astfel omul devine una cu Dumnezeu cu trup și sânge. Cum stabilim rudenia dintre oameni? Prin codul sângelui (AND). Cu cine este rudă de sânge cel ce se împărtășește cu Hristos? Cu Însuși Dumnezeu- Biruitorul morții!!!
Deci, pe dimensiunea verticală (convențional vorbind), se releagă Dumnezeu cu omul (Persoană divino-umană) iar pe cea orizontală, prin Împărtășire , prin Sfântul Potir, se releagă oamenii prin Hristos, devenind frați li surori întru Dumnul-fii și fiice al lui Dumnezeu- deci și moștenitori ai Împărăției Cerurilor, ce depășește spațiul și timpul, deci și moartea. Intersectarea acestor dimensiuni formează Crucea.
Dacă nu faci Crucea (cele 4 puncte cardinale, cu dimensiunile verticală și orizontală) nu te poți nici măcar orienta în spațiu.
Hristos este ,,Adam cel Nou’’ – iar Feciara Maria este ,, Eva cea Nouă’’ – astfel punându-se un nou început al restabilirii,reînoirii omenirii căzute, în perspective veșniciei. De altfel Nașterea lui Hristos împarte clar istoria omenirii de ,,până la El’’ și ,,după El’’ la scara mondială, este punctual central al istoriei omenirii. Ceilalți fondatori de credință au fost doar niște ,, avatari’’ – simpli oameni muritori
Ce înseamnă Euharistia, Împărtășirea cu Hristos, pe care o oferă Biserica Ortodoxă ( cea mai mare păstrătoare de tezaur și Tradiție dintre toate confesiunile numite creștine)?
Este foc mistuitor, curățitor și de viață făcător-izvor de viață fără de moarte!
Ni se dă prin materia pâinii și vinului, prefăcute, la invocarea Sfântului Duh de către preot, în Trup și Sânge adevărat - ca materie a înoirii și sfințirii noastre, ,,fruct’’ al Pomului Vieții.
Pentru a înțelege mai bine, s-ă facem o paralelă: mama îți alăptează pruncul cu propriul sânge, care în timpul sarcicnii se preface în lapte – la fel cum Hristos la nunta din Cana Galileei a prefăcut apa în vin – prima Sa minune. Deci sângele mamei devine izvor de viață pentru prunc(!)
Maternitatea este preoția feminină, la care nici un bărbat nu are acces.Tot astfel Hristos, din Sfânta Împărtășanie ne adapă cu Sângele Său, dătător de viață, care este Izvor de viață fără de moarte pentru cei ce se împărtășesc. (Pruncii se împărtășesc doar în Biserica Ortodoxă, fără spovedanie, până la vârsta de 7 ani).
La preoția masculină nu au acces femeile, și respectiv la preoția feminină (maternitate) nu au acces bărbații, însă aceste două slujiri se completează armonios și reciproc…
Hristos este Judecătorul tuturor oamenilor ( la încheierea ciclului istoric al omenirii), deoarece este și Om, cunoscând condiția umană prin Întruparea Sa… Însa este Unicul fără de păcat-deaceea și poate judeca. Deaceea zice Tatăl către Fiul: ‘’șezi de-a dreapta Mea, până când voi pune așternut picioarelor Tale pe vrăjmașii Tăi…’’ (Sfânta Scriptură – Biblia)
Anume această perioadă istorică o trăim noi acum… În această așteptare ,,așteptând învierea morților și viața veacului ce vas ă fie . Amin’’ (Simbolul credinței noastre – Crezul).
De aceea creștinul este cel mai optimist, nu se teme de nimeni și de nimic în lumea aceasta, nici chiar de moarte – se teme doar de păcat, care poate să-l despartă pe veci de Hristos - Care este ,,Calea, Adevărul și Viața’’(Biblia).
Cum devene omul Dumnezeu?
A vrut cândva și Lucifer – cel mai purtător de lumină înger, să devină Dumnezeu, dar prin fraudă, uitând că este o creatură mărginită și că mărginitul nu poate cuprinde infinitul lui Dumnezeu. De aceea a căzut ,, ca un fulger din cer’’ și a devenit, împreună cu îngerii corupți de el, satană și demoni, ,,tatăl minciunii’’.
Atunci Dumnezeu l-a creat pe om - ,, cu puțin micșorat față de îngeri’’ (vezi Psalmul 8). L-a creat dintr-o materie pământească, înzetrându-l și cu suflet nemuritor , punându-l stăpân peste toate vietățile, dar l-a creat deosebit de celelalte făpturi - ,,cu Chipul și Asemănarea Sa’’- adică, oferindu-I voință liberă (liberul arbitru), făcându-l cuvântător în perspectiva îndumnezeirii! Anume din acest motiv satan (Lucifer căzut) l-a invidiat pe om cu invidie turbată și până astăzi, câutând să răpească în infern (iad) cât mai multe suflete umane.
Deaceea (ATENȚIE MARE!!!)Cine se leapădă de Hristos- își dobândește iadul, osânda veșnică și cea mai mare tragedie care ar putea să i se întâmple unui om....
După căderea lui Lucifer, primii oameni, au fost corupți de el și au devenit muritori, însă prin ascultare de Dumnezeu au ajuns, în Persoana lui Hristos și a Sfinților – la îndumnezeire...Ascultători au fost: Abel, Set, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacob(Israel), Moise, Fecioara Maria (când la Buna Vestire a zis: ,, Fie mie după cuvântul Tău ’’ , știind că putea, după Legea veche, să fie bătută cu prietre până la moarte). Însuși Hristos – Fiul lui Dumnezeu – (când, înainte de arestarea Sa, cu transpirație de sânge, a zis: ,, Fie voia Ta, Părinte, și nu a Mea’’).Așa, prin ascultare de Dumnezeu - Creatorul și Dătătorul de viață și prin iubire jertfelnică – aceștia au dobândit binecuvântarea dumnezeiască, și Împărăția Cerurilor pentru noi – dacă vom dori să urmăm același comportament în viața noastră. Deaceea ne-a învățat Fiul lui Dumnezeu să zicem mereu: ,, Tată, fie voia Ta în cer și pe pământ...’’ (Rugăciunea Domnească)
Timpul se accelerează, se scurtează, sfârșitul acestei lumi se apropie, planeta (leagănul nostru) se sufocă – însă noi, creștinii stăm cu inima senină, nu intrăm în panică, în frică, nu ne tulburăm, deoarece știm prea bine că va fi: ,, cer nou și pământ nou ’’ , că Domnul Iisus are ,, toată puterea în cer și pe pământ’’ (Evanghelia de la Matei), căci El ne-a încredințat: ,, nu te teme turmă mică, căci Eu sunt cu voi Până la sfârșitul veacului’’ Amin.
Să vă facă Dumnezeu parte de-a drapta Sa, unde e fericirea ,,ce ochiul nu a văzut , la care inima omului nu s-a urcat și urechea nu a auzit’’ - mai presus de orice închipuire omenească’’ (paradisul, raiul).
- Citiți frumosul din natură, care este dovada prezenței lui Dumnezeu (,,Frumusețea va salva lumea’’ F. Dostoevschi). Depărtați-vă de haos, anarhie, dezmăț și urâciune- acolo e diavolul, depărtați-vă de el!
- Nu încetați rugăciunea(SMS-ul cel din inimă către Domnul), care este legătura ta cu El, oriunde te-ai afla, arma cea mai la îndemână pe care nimeni nu ti-o poate lua...
- Frecventați Biserica – Corabia salvării, nu vă îndepărtați de Ea, ca să nu vă înecați..Duminică să fiți nelipsiți la Sf. Liturghie (cerul pe pământ)-ca cerbul la apa cea limpede. Acolo e vestea cea Bună (în rest vă vor copleși doar vești rele, stres și tulburare). Încărcați mai des ,,bateria’’ inimilor voastre la ,,priza’’ lui Dumnezeu – în Biserica Lui.
- Păziți poruncile Lui (reguli de circulație) în această lume, pentru fericirea voastră.
- Păziți-vă copiii și nepoții de deșertăciunile și valorile false ale acestei lumi trecătoare!!!, de viața virtuală în detrimentul celei reale...
- Fiți smeriți, fiți milostivi cu cei sărmani – aceasta este întrebarea cardinală la Judecata de Apoi...
- Nu uitați să ne pomeniți în biserică, în rugăciunile voastre,pe părinții și bunicii voștri și pe toți cei din neam mai înainte adormiți.
Toate acestea le-am scris pentru voi cu inima mea,
iubindu-vă pe toți cu iubire nesfârșită și cu binecuvântare părintească și preoțească.
-Harul Domnului nostru Iisus Hristos.
-Și binecuvântarea lui Dumnezeu-Tatăl.
-Și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți.! Amin.
Protoiereu Vasile Ciobanu – parohul Bisericii ,,Sf. Ierarh Nicolae’’,
com. Costești, r.Ialoveni, R. Moldova
