Mintea este un spaţiu, un loc. Dacă Dumnezeu nu îl ocupă, atunci îl ocupă vrăjmaşul. Acest loc nu poate rămâne gol, fără să-L aibă nici pe Dumnezeu, nici răul, păcatul, ispita sau activitatea satanei.
Mintea este ca o moară care se roteşte. Tot ceea ce se aruncă în pâlnie, ajungând apoi la pietrele morii de dedesupt, va da făina de calitatea respectivă. Dacă arunci înăuntru grâu, vei obţine făină de grâu. Dacă bagi ghimpi, vei obţine făină de ghimpi – o substanţă vătămătoare. Moara se roteşte mereu; mintea omului mereu lucrează ca o moară. Vrei să afli căinţă, lacrimi, bucurie, pace? Bagă lucruri bune în moara minţii tale – de exemplu, gânduri despre suflet, Judecata lui Dumnezeu, aducerea aminte de moarte – şi atunci vei dobândi rezultatele duhovniceşti corespunzătoare! Dar dacă omul introduce gânduri păcătoase în moara minţii sale, cu siguranţă că rezultatul va fi păcatul! Materialul care va fi oferit minţii depinde de intenţiile omului. Iar aceste intenţii vor fi fie acceptate, fie cenzurate. Noi trebuie mereu să luptăm spre a avea gânduri mântuitoare şi imagini binefăcătoare în mintea noastră, în aşa fel încât să nu-i lăsăm loc satanei să-şi arunce gunoiul înăuntru – gânduri şi năluciri păcătoase!
(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 337-338)
