Ai nevoie de foarte multă răbdare pentru a cunoaște inima omului de lângă tine
Duhovnicul nu are nicio putere asupra oamenilor, duhovnicul nu este stăpânul nimănui! Duhovnicul nu manipulează conștiințe, nu spune nimănui ce să facă, pentru că fiecare om este stăpân pe faptele și pe viața lui!
Duhovnicul nu este făcut duhovnic pentru a da directive, pentru a controla viața oamenilor, ci doar pentru a asculta fiecare om ce-i trece pragul. El nu judecă, nu condamnă, nu critică și nu cântărește faptele și gândurile omului, ci rostește rugăciunea de dezlegare, rugându-L pe Dumnezeu să-i ierte omului toate păcatele spovedite. Aceasta este atitudinea pe care o are orice duhovnic față de omul ce se vede pe sine păcătos...atenție, păcătos, nu vinovat!
Se spune că Biserica induce oamenilor un sentiment de vinovăție, însă acest lucru nu este deloc adevărat.
Ce înseamnă un om păcătos?
Biserica spune că un om păcătos este un om care ratează Ținta, atât. Un om păcătos NU este un om vinovat care trebuie pedepsit.
Există o imagine foarte frumoasă cu arcașul ce trage cu arcul spre țintă și fie o nimerește, fie o ratează. Când îi pui unui om prima dată arcul în mână, el nu va nimeri ținta pentru că nu are exercițiu, dar, ajutat și făcând mai multe încercări, el va reuși să țintească din ce în ce mai bine.
Așa se întâmplă și cu omul ce vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. La început îi va fi greu, va fi stângaci, dar ajutat de duhovnic, încet, încet, în cele din urmă va învăța să atingă Ținta.
Păcatul, așadar, nu ar trebui să aducă cu sine un sentiment de vină, ci unul de eșec.
“Am eșuat să fiu bun, am eșuat să am răbdare cu ceilalți, am eșuat să nu mă mâniez, am eșuat...!”, dar exersând tot timpul și ajutat de duhovnic, voi eșua din ce în ce mai puțin.
Duhovnicul nu manipulează conștiința oamenilor. Este trivial și superficial să creadă cineva că actul spovedaniei este un act de control asupra vieții unui om. Nu este adevărat! Tradiția Bisericii nu a recomandat niciodată vreunui duhovnic să controleze vreun om, ba, dimpotrivă, Biserica spune că atunci când un duhovnic încearcă să pună stăpânire pe tine, să te îndepărtezi de el.
Sfatul meu este să înțelegeți cu adevărat ce înseamnă Taina Spovedaniei și să știți că această Taină este pecetluită de tăcere. Spovedania este un act personal, intim sufletesc, iar duhovnicul nu va spune nimănui, niciodată, păcatele tale, sub niciun fel de presiune.
Tare îmi doresc să înțelegeți cu adevărat ce înseamnă duhovnicul. Tatăl, din Pilda Fiului Risipitor, poate fi și duhovnicul.
El nu ceartă, nu se împotrivește, nu direcționează, nu obligă pe cineva să facă ceva. Duhovnicul doar vă așteaptă, vă ascultă și se roagă pentru și împreună cu Dvs!
Ai nevoie de foarte multă răbdare pentru a cunoaște inima omului de lângă tine. Îți trebuie foarte multă blândețe și bunătate ca omul din fața ta să se deschidă și să reușească să-și spună toate gândurile și toate dorințele de viață.
Dacă o singură clipă, ca duhovnic, ai senzația că ești stăpânul vieții omului din fața ta, ai pierdut total! Eu nu mă consider nici măcar stăpânul vieții mele. La rândul meu, și eu spovedesc eșecurile mele înaintea duhovnicului meu și înaintea lui Dumnezeu.
Sunt duhovnic pentru că am această ascultare de la Episcopul meu și față de Episcopul meu și față de Dumnezeu împlinesc această ascultare, în primul rând.
Dacă este ceva în care eu nu cred, nu spun nimănui lucrul acesta și nu fac lucruri în care nu cred! Duhovnicul nu privește lucrurile iresponsabil, ci întotdeauna încearcă să se responsabilizeze în fața oamenilor ce se spovedesc înaintea lui. În momentul în care simțiți că nu mai doriți să vă spovediți înainte aceluiași preot ,din diverse motive, sunteți liberi și neconstrânși de absolut nimic.
Am însă o rugăminte mare...aveți grijă de duhovnicii Dvs, căci asupra sufletului unui duhovnic se ridică talazuri mari...
Pr. Visarion Alexa