În Săptămâna Patimilor, doi soti si-au împărtit treburile casnice, altfel încât să termine cât mai repede curătenia. Stabiliseră că trebuiau să termine înainte de Miercurea Mare, ca să aibă cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Dacă terminau, până la Pasti mai aveau de făcut numai mâncare. Le rămânea destul timp să se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treabă. Până să plece la denie, s-a gândit să bată covoarele. Sotul întârziase acasă, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a văzut-o pe sotie în fata blocului bătând covoarele.
– Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Mă schimb si vin eu să le bat. Nu trebuia să faci si treaba asta.
– Nu, du-te sus si mănâncă, mă descurc si singură. Ce, până să mă mărit nu tot eu le băteam? Că tata nu mai avea putere.
– Opreste-te, că mă superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Înainte de a pleca la biserică, părintele lor duhovnic, care le era vecin, a văzut scena de pe balcon. Le-a spus:
– Asa să vă certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare să vrea să îl ajute pe celălalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plată de la Dumnezeu.
Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004
