An jubiliar pentru Mănăstirea ”Nașterea Maicii Domnului” Vărzărești – 600 de ani de la prima atestare documentară

Cea mai veche vatră de rugăciune din spațiul dintre Nistru și Prut, ctitorie a boierului Stan Vărzari, Mănăstirea Vărzărești este atestată documentar la 25 aprilie 1420 într-un act emis de către Alexandru Voievod (aprilie 1399 – ianuarie 1432), Domnul Țării Moldovei, în vederea daniilor făcute lui Pan Vena vornicul, pentru dreapta și credincioasa lui slujbă. Deși este pomenită numai la această dată, Mănăstirea Vărzărești a fost întemeiată cu mult mai înainte de data semnării acestui act, din considerentul că era destul de populară la acea vreme, din moment ce a servit drept punct de reper pentru trasarea hotarelor moșierești.

Mănăstirea este situată la 70 km de or. Chișinău, lângă satul Varzărești din r-nul Nisporeni, și la 32 km față de cea mai apropiată gară – Bucovăț. Complexul monastic de la Vărzărești are o planificare deschisă și lejeră. Pe un soclu consolidat cu contraforturi joase și masive se înalță biserica principală cu hramul „Sf. Dimitrie”, în partea nordică și cea estică a bisericii sunt situate chiliile, asemănătoare caselor de locuit. Arhitectura mănăstirii respectă arhitectura tradițională moldovenească, combinată cu elemente ale clasicismului tardiv. Formele clasicizante sunt cele ce determină aspectul arhitectural și artistic al bisericii. Ea are o lungime de 27 m și o lățime de 11 m. Până în prezent a fost restaurată biserica „Sf. Dimitrie” în interior. A fost construit un bloc locativ pentru maici, dotat cu trapeză, bucătărie și croitorie, care la momentul actual se află în reconstrucție. Acum obștea mănăstirii Vărzărești întrunește 24 viețuitoare, 2 preoți slujitori și 1 ierodiacon.

Mănăstirea este amplasată pe un loc deosebit de pitoresc – o colină înaltă (una dintre cele mai mari altitudini ale țarii: 300 m), cu o vegetație abundentă. Este zidită la 3 km mai spre sud față de vechea așezare, având și deschidere spre sat. Pitorescul ansamblului se datorează mai ales faptului că mănăstirea este amplasată pe un loc ridicat (satul fiind situat în vale), care accentuează dominanta ei verticală. Astfel, mănăstirea poate fi observată de la distanță, fapt ce constituie un stimulent psihologic pentru credincioși. Deschiderea mănăstirii spre sat relevă dubla misiune pe care a avut-o aceasta de-a lungul timpului, mai întâi cea istorică – rolul de fortăreață, fiind clopotul protector al ținutului Lăpușnei, și cea spirituală – prin care s-a împletit credința străbună cu destinul neamului.

Deși, oarecum, retrasă de văzul lumii, accesul la mănăstire pentru pelerini și vizitatori se poate face prin cele două artere care leagă mănăstirea de capitala țării: o șosea care șerpuiește pe vale, prin Strășeni și Vorniceni spre Nisporeni, iar alta ce străbate pădurile pitorești de pe dealuri, ocolind Mănăstirile Condriţa, Căpriana și Hâncu.

Printre mănăstirile Republicii Moldova, Mănăstirea Vărzărești este unică prin faptul că păstrează vie amintirea și spiritul vremurilor trecute: prin chiliile construite la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, care, deși se află într-o stare deplorabilă, stau mărturie de trecerea grăbită a timpului spre veșnicie.

Mănăstirea Vărzărești este un punct de atracție nu numai prin faptul că este cea mai veche mănăstire din spațiul basarabean și că menține un duh de sihăstrie, chiar dacă se află în apropiere de sat, dar și din motivul că găzduiește sub ale sale bolți Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscută sub numele „de la Vărzăreşti”, o părticică din Lemnul Sfintei Cruci, precum și multe părticele de moaște ale sfinților care, prin prezența lor, îndeamnă atât viețuitoarele din mănăstire, cât și pelerinii credincioși să păstreze duhul trăirii autentice a vieții întru Hristos.

Din mila și cu bunăvoința lui Dumnezeu, la 25 aprilie 2020, Sfânta Mănăstire Vărzăreşti a marcat 600 de ani de la prima atestare documentară, menționată fiind de către  Domnitorul Alexandru cel Bun, într-un edict de-al său.

Această dată mărturisește că la Mănăstire dăinuie o părticică din patrimoniul nostru religios, cultural și național, creat și agonisit prin rugăciunea și lacrimile monahilor de câteva secole; apărat cu sângele strămoșilor noștri. Iar păstrarea a tot ceea ce ne-au lăsat ei este o jertfă adusă întru pomenirea lor.

În prezent, ca și în trecut, porțile Mănăstirii Vărzărești sunt larg deschise pentru toți cei care doresc să o viziteze și să respire aerul vechimii.