Într-un oraş bizantin, locuitorii, care se leneviseră, uitaseră până într-atât orice ruşine, încât făceau cu mare plăcere orice fărădelege şi nici macar nu se gândeau să-l asculte pe bătrânul şi bunul lor episcop, oricât îi ruga el să se îndrepteze.
Orăşenii îl luau în râs pe bătrân şi se fereau de el ca de o muscă sâcâitoare.
În cele din urmă bătrânul episcop a murit. Iar în locul lui a venit un arhiereu tânăr, care a început să trăiască astfel încât s-au cutremurat chiar şi locuitorii aceea, care văzuse multe în viaţa lor. Şi atunci şi-au amentit de bunul şi bătrânul lor episcop.
Şi, nemairăbdând neîncetatele biruri, jigniri, lovituri şi necuviinţeşe acelea incredibile ale noului arhiereu cetăţenii oraşului au început să se roage într-un glas;
– Doamne, de ce ne-ai trims tocmai nouă un asemenea monstru?
Nu prea ştiau ei cum să se roage, totuşi, după strigătele lor îndelungi, Domnul i s-a arătat unui orăţean şi a răspuns: „Am căutat pentru voi unul mai rău, dar n-am găsit!”
Extras din Arhimandritul Tihon Șevkunov Nesfinții Sfinți și alte povestiri, Editura Egumenița, 2013, pg. 373
