Din înaltul cerului, trimite-mi Doamne, mâna Ta cea tare,
Că-s înconjurat în valuri și mă clatin rău pe mare.
Când îngenunchez, Stăpâne, și ca să mă rog aș vrea
Vin ispitele alături și mă-ncurcă-n mintea mea.
Dar vino, Doamne, lângă mine,
Când eu Te chem cu atâta drag,
Ajută-mă, o, Iisuse, să trec al greutății prag.
Ființa mea e slabă, Doamne, dar întărește-o Tu, cum știi,
Prin valurile lumii acesteia, cu mine, Doamne, Tu să fii.
Căci zile sunt în care, Doamne, se-aruncă câini asupra mea,
Se pregătesc cu-atâta sete cu toții a mă sfâșia.
Alungă-i Tu și îi încurcă, și rupe lațul lor viclean.
Iisuse, în Tine-mi pun nădejdea; pe Tine, Doamne, Te mai am.
