Un înțelept spunea: Omul își sacrifică sănătatea pentru a face bani… Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea… Apoi este nerăbdător să vină viitorul mai repede și nu trăiește prezentul, rezultatul fiind că el nu traiește nici în viitor, nici în prezent… Trăiește ca și cum niciodată nu o să moară și apoi moare fără să trăiască niciodată cu adevărat.
Omule unde ți-e credința? asta mă întreb, chiar după atâtea minuni și semne primite, ne mai putem îndoi în puterea Domnului?
Ești sură lume, sură precum cenușa din vatra vechiului cotlon. Sură pentru că e culoarea nerecunoscută de religie, îmbinarea dintre bine și rău, cam asta ești.
“Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”, toate astea îți mai spun ceva?...nu cred, e ceva omenește firesc deja. În goană după bani, ajungem și la capătul pământului, iar pentru a cinsti pe Dumnezeu, nici la biserica de peste drum nu mergem. Am ajuns zilele în care o lună e cât o săptămâna, o săptămână o zi și o zi e cât un minut, zilele în care nu apa trece ci rămâne curgând peste trista măcinare de pietre...Unde ți-e credința, omule!?
Mărturisirile unui călugăr...
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, asta ne învață Domnul, sau “Nu judeca și nu vei fi judecat”, iar noi doar asta și facem, asemănându-ne cu niște Adami și Eve, trecând în fiecare zi pe la Pomul Interzis pentru a ne înfrupta din mărul discordiei.
-Mănăstirea e o ispită pe care încearcă să o înfrunte slujitorii ei, precum aurul ce trece prin foc pentru a se curăți de impurități și a rămâne strălucitor, astfel și noi înfruntăm ispite și greutăți pentru a ne tămădui sufletele de păcat. Răspunsul simplu la intrebarea “De ce dacă există Dumnezeu care are grijă de noi, avem parte de greutăți?”… Aici am învățat să trăim precum o lumânare, care arde, oferă lumină, căldură și nu cere nimic în schimb, ea se topește, dar vrea să ardă, deoarece aceasta e menirea ei, cam astfel ar trebui să arate și viața omului. Din păcate omului îi este pe plac o altă viață, mereu se află în goană după averi, mereu cufundat într-o rutină. “Nu numai cu pâine v-a trăi omul, ci și cu cuvântul lui Dumnezeu”, dar omul trăiește numai pentru trup, uitând de suflet, care cu timpul devine pustiu, murdar și părăginit.
Un copilaș m-a întrebat odată “ Ce faceți voi aici, toți aceștia îmbrăcați în negru”, atunci, doar am zâmbit, gândindu-mă de fapt și eu la fel, ce fac aici?...dar această întrebare trebuie să ni-o punem fiecare din noi, în fiecare zi, pentru a înțelege de ce avem nevoie cu adevărat și dacă totul e așa cum trebuie să fie. Acuma pot să-ți răspund ție, celui ce mă judeci pe mine, un păcătos la fel ca tine, dar care și-a ales calea spre izbăvire de păcat, spre mântuire, calea care duce spre Lumină. Dumnezeu trăiește în fiecare din noi, el crede în noi, la fel cum și noi ar trebui să credem în El și ar trebui să ducem mereu o luptă grea cu păcatul, pe când preferăm să luptăm cu păcătosul...Unde ți-e credința, omule!?
Veniți la Casa Domnului...
Biserica e Casa Domnului, e locașul în care găsim liniștea și pacea domnind. Acolo unde mergem întru pocăință, mărturisirea păcatelor și să cerem. Din păcate uneori ne amintim cu greu de ea, mergem, dar cu îndoieli...
Mănăstirea Curchi, supranumită “ Lavra Moldovenească”, în două zile pământești a ajutat un grup de studenți rătăciți să se regăsească, să aprindă lumânarea vieții și să caute prin întuneric pâlnia ce te strecoară spre Lumină. Veniți creștini la rugăciuni, în Casa Domnului cel Sfânt.
Un alt înțelept spunea “ suntem popor cu genă creștină, ori de câte ori am lua cărarea strâmbă tot la Dumnezeu ne întoarcem”. Ciobanul se bucură mai tare de oaia rătăcită decât de celelalte nouăzeci și nouă. Întoarce-te omule la credință, mai bine să îți pară rău că ai crezut și să nu existe, decât să îți pară rău că nu ai crezut când vei ajunge in Ziua Înfricoșată.
Veniți creștini la rugăciuni,
În Casa Domnului Cel Sfânt,
Veniți creștini, plecați genunchii
Și fruntea voastră la pământ...
Alina Cerneavschi, j154
Sursa de inspirație: Părintele Iov, Mănăstirea Curchi
