Virusul de mătrăgună
Vine ca un ienicer –
Să prefacă în minciună
Adevărul Sfânt din Cer.
Vine Dragostea s-o strice
Și Credința cea din noi,
Ca urgia să ridice
Spre biserici mult noroi.
Urzit de satanici ciume,
Trece ca năprasnic vânt –
Să cuprindă-ntreaga lume,
S-o doboare la pământ.
S-o prindă nepregătită,
De la ospăț ori popas,
Să plece neprohodită,
Fără de vreun parastas.
Azi, de-mbrățișarea sfântă
Și sărutul de pe-obraz,
Și creștinii se-nspăimântă,
Temându-se de necaz.
Cu rude – la depărtare:
Măști, mănuși ori carantin,
Fiii, fără-mbrățișare,
Doar până la poartă vin...
Acum nu-și dau rând la moarte
Îngroziții de pe glob:
Trupurile arse toate,
Suflete rămase-n glod.
Popasul din carantină –
Un prilej neașteptat,
Sufletul înspre Lumina
Să poată fi îndreptat.
- 04.2020
Elena Munteanu
