Preaiubiții mei, ne temem de coronavirus, însă ar trebui să ne temem și mai mult de „virușii” păcatelor și fărădelegilor. Ne temem că lumea va intra în carantină, însă ar trebui să ne temem și mai mult să nu intrăm în „carantină” spirituală.
Desigur, respectăm cu strictețe normele și regulile ce se impun pentru igiena sanitară, însă trebuie să păstrăm și rânduielile în biserică pentru „igiena” duhovnicească. Așa este, închiderea bisericilor e o idee nerușinată și vicleană. În vremuri de încercare trebuie să strângem rândurile, să ne întărim și mai mult în credință, să fim alături unii de alții, purtându-ne poverile întru legătura dragostei. Să punem început bun. Epidemia și alte încercări sunt prilejuri de pocăință, de întărire în credință, de strângere a rândurilor, prilejuri în care să ne umplem și mai mult de Hristos și să ne împărtășim deplin cu El din potirul Vieții. Fiindcă așa cum ne încredințează Sfinții Părinți, Euharistia este medicamentul nemuririi.
Orice s-ar întâmpla cu noi, suntem împreună în Hristos și în Biserică, iar noi păstorii vă suntem alături, încurajându-vă. Vă slujim și vă încurajăm și nu vă abandonăm! După modelul Bunului Păstor Care își pune viața pentru oile sale cuvântătoare și noi păstorii, care vă slujim și vă iubim atât de mult, vă suntem alături și ne punem sufletul, ne punem viața pentru dumneavoastră în aceste locuri îndepărtate. Nu trebuie să ne descurajăm! Să mergem cu credință înainte fiindcă diavolul dezbinătorul dorește să ne îndepărteze de Dumnezeu și să ne lipsească de El, să ne despartă de comuniunea sfinților și a Bisericii. Să nu fie asta! Să stăm bine, să stăm cu frică și cu cutremur și să înmulțim rugăciunea. De aceea vă recomand să citiți în fiecare zi, pe lângă Psalmii lui David din Psaltire și Acatistul către Preadulcele Iisus pentru vindecare de boală. […]
Așadar, preaiubiții mei, credința pe toate le trece și le învinge! Însă, pe lângă credință trebuie să avem și dragoste și nădejde. Celui ce crede toate îi sunt cu putință, celui ce iubește toate i se limpezesc, fiindcă, iată, trăim în aceste vremuri ale cernerii și dezbinării, în care dragostea dintre noi începe să se răcească. Să nu se întâmple acest lucru! Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să Îl mărturisim pe Hristos, bucuria, pacea și mântuirea sufletelor noastre, Cel ce este Doctorul trupurilor și al sufletelor noastre.
sursa https://marturieathonita.ro/
