Părintele arhimandrit Emilian Panait de la Mănăstirea Ciolpani a plecat la cele veșnice duminică, 2 iunie 2019, în jurul orei 22:00.
Slujba de înmormântare a marelui duhovnic va fi oficiată miercuri, la ora 10:00, la Mănăstirea Ciolpani, informează Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.
Despre Părintele Emilian, Arhiepiscopul Ioachim a spus că „face parte din generația marilor duhovnici trimiși de Dumnezeu acestui neam în timpuri neprielnice”.
Întâiul duhovnic și ctitor înnoitor al mănăstirii Ciolpani a slujit Biserica în cei 90 de ani de viață în mai multe feluri.
Părintele Emilian s-a născut într-o familie cu 11 copii.
A fost elev al Arsenalului Marinei Regale, închinoviat frate la Mănăstirea Bogdana-Bacău (1949), elev al Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamț, paracliser la Catedrala Episcopală Roman, viețuitor al Mănăstirii Nechit. În 1958 a fost hirotonit diacon și apoi preot pe seama parohiei Bălăneasa-Bacău. Preot slujitor și duhovnic la Agapia, preot paroh la Măldărăști-Bacău, student la Facultatea de Teologie București (1975-1979), preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Sihastru (Vrancea), Mare eclesiarh și duhovnic al Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, preot slujitor și duhovnic la mănăstirile Ciolpani, Runc și Tisa.
A coordonat, începând cu septembrie 1991, lucrările de construcție la ansamblul monahal de maici Mănăstirea Ciolpani-Buhuși. În 15 august 1993 a primit rangul de arhimandrit, cu prilejul sfințirii Paraclisului „Adormirea Maicii Domnului”, din incinta Mănăstirii Ciolpani. A coordonat apoi lucrările de construcție la Mănăstirea „Buna Vestire” din Tisa Silvestri și pe cele de restaurare a bisericuței din lemn „Sf. Ierarh Nicolae”, Ciolpani.
În mesajul de condoleanțe transmis, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului îl numește pe Părintele Emilian „ctitor de lăcașuri sfinte și restaurator de suflete”:
„El a fost Omul Liturghiei pentru că a pus în centrul lucrărilor de orice fel Sfânta Liturghie. Nu a fost un oficiant al liturghiei, ci un trăitor al ei. Praxis și theosis s-au împletit armonios în lucrarea Părintelui Emilian, care pentru mine a fost nu doar un ctitor de lăcașuri sfinte, ci și un restaurator de suflete. Lucrarea sa duhovnicească, împlinită în mulțimile călugărilor și călugărițelor, cât și în cea a miilor de credincioși care i-au trecut pe sub epitrahil la scaunul spovedaniei, aceasta i se va socoti ca dreptate în acordarea mântuirii”.
Amintind de rigorile decretului 410/1959, ierarhul a subliniat și faptul că Părintele Emilian Panait a fost „unul dintre călugării care au suportat consecințele regimului comunist totalitar și se înscrie între cei care nu au apostaziat de la drumul pe care și-l asumaseră prin chemare”.
Sursa: https://basilica.ro/
