„Ne aflăm în fața unei răni sufletești pentru toată creștinătatea, nu doar pentru cea franceză, însă sper să se înțeleagă că ceea ce se întâmplă în plan politic în Europa s-a văzut acum în fața unui foc imens, a unui rug asupra valorilor creștine. Nădăjduiesc că a supraviețuit Cununa Mântuitorului și mă bucur din toată inima că atât parte din Altar, cât și Crucea au rezistat focului. Acestea sunt lucrurile cele mai importante, de la care o biserică poate fi oricând reclădită. Notre-Dame e spațiul în care și în 1918, și în 1940, pe când trupele germane se apropiau de Paris, poporul francez, indiferent de confesiunea sa, indiferent de atitudinea sa față de Biserică, s-a strâns ca să se roage pentru Franța. Această țară poate porni oricând de la un Altar și de la o Cruce. E mai greu atunci când Crucea și Altarul vor fi dărâmate. Dar dacă a rămas Crucea, înseamnă că Franța merge mai departe. Oricum, de ieri-noapte spunem toți «Je suis Notre-Dame». Va trebui să ne rugăm cu toții să se restaureze una dintre marile colecții de iubire și de evlavie ale Europei creștine.”
sursa doxologia.ro
