„Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău.”
(Troparul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca)
În Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, cea de a cincea din Postul Mare, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii așezământului monahal.
Parcurgând itinerarul celor cinci săptămâni de post, spălându-ne în lacrima harului iertării lui Hristos, încercăm să desprindem din iconostasul de taină al sfințeniei, chipul cuvioasei Maria, un chip înăsprit de postire și transfigurat de marea dragoste așezată în Hristos. Sfânta Maria Egipteanca vine să ne transmită prin modelul vieții sale că doar pe calea pocăinţei se poate ajunge la mântuire.
Pocăința nu ar trebui confundată cu regretul pentru lucrurile greșite din trecut, pocăința este schimbarea cursului vieții de la întuneric spre lumină, de la deşertăciunea lumii spre Hristos și Împărăția Sa.
„Pocăinţa începe atunci când omul se învoieşte să-şi deschidă chiar şi numai puţin inima către Dumnezeu. Oricât de mult şi-ar fi întinat inima prin păcat, va veni vremea când va începe să ardă de dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a cunoaşte Cine este Domnul. Oricât de adânc ar fi întunericul prăpastiei păcatului în care s-a afundat, mai devreme sau mai târziu, va veni clipa când omul nu va mai putea ocoli problema veşniciei. Sufletul său nemuritor nu-şi poate afla împlinirea în niciun lucru trecător din lumea aceasta, ci numai în ceea ce este veşnic, nemuritor şi dumnezeiesc” – ne spune Arhimandritul Zaharia Zaharou. Aceasta este calea pocăinței pe care a pășit Sfânta Maria Egipteanca și către care suntem îndemnați cu toții.
Despre pocăinţă şi sfinţirea vieţii, pornind de la exemplul de vieţuire a Cuvioasei Maria Egipteanca, a vorbit în cuvântul rostit la finalul slujbei, părintele Aurel Zmeu, clericul mănăstirii. Efortul pe care l-a depus pentru a-şi răstigni păcatele tinereţii, ale celei care a devenit “înger în trup”, ne arată cât de greu este să refacem chipul lui Dumnezeu odată ce l-am întinat prin păcat.
În cadrul slujbei, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, dorind a putea continua Postul Mare uniţi cu Hristos şi întăriţi în credinţă.
Mirul lacrimilor și lacrima pocăinței ne aduc iertarea lui Dumnezeu. Despre aceasta ne vorbește exemplul Sfintei Maria Egipteanca. Ea a îndrăznit și a biruit lumea, câștigând Împărăția. La vreme de Post Mare ne este călăuză și nouă, de la patimi către Înviere!
sursa manastireasuruceni.md
