Iți spun: „Copilul meu, iartă-ți fratele!”. Iar tu îmi răspunzi: „I-am zis: Blagosloviți!”, dar înăuntrul tău nu-l ierți. Dacă după șapte ani o să auzi o acuză la adresa lui, vei zice: „E normal, Păinte Stareț, nu vă amintiți ce mi-a făcut și mie, acuma sunt șapte ani?” Asta înseamnă că șapte ani ai avut draci în tine și acuma te dezvălui.
A murit zâmbetul?
Zilele trecute aflîndu-mă prin cetatea Iașilor și călătorind cu tramvaiul, într-o stație s-a urcat un copil fredonând un cântec trist, ușor stâlcit, ce „trebuia” să înmoaie inimi darnice. A mers din loc în loc să primească milă, ce a venit la un moment dat, însă rece și pornită dintr-o inimă ușor stânjenită; nici măcar o […]
Despre frica de a nu fi iubit înapoi
Se întâmplă să te îndrăgostești de cineva care nu îți împărtășește sentimentele. Și începi să lupți pentru acea persoană, să o aștepți, să te rogi sau chiar să îi manifești ceea ce simți. Te amăgești că îți răspunde, chiar dacă o face sub forma unor firimituri, hrănindu-te din când în cand cu o speranță. La […]