„Lumea este nesărată şi fără gust”, îmi zici, prietene! Repeţi de o sută de ori, că lumea este nesărată şi lipsită de gust şi te revolţi. Te mândreşti de fiecare dată când te numeşti revoluţionar şi ameninţi că vei răsturna lumea. Revoltă-te, prietene, mai întâi împotriva ta, împotriva lipsei de sare din tine şi apoi revoltă-te împotriva lumii.
Îmi zici, prietene, că „oamenii sunt vicleni”, că „sunt adulteri”, că „sunt ucigaşi”. De sute de ori te revolţi împotriva păcatelor altor oameni. Revoltă-te însă mai întâi împotriva păcatelor tale, iar apoi te vei putea revolta şi împotriva păcatelor altora, cu mai multă putere şi dreptate. De te vei revolta mai întâi împotriva eului tău, voi putea crede în reuşita revoluţiei tale. Aceasta este metoda lui Hristos. Revoluţie împotriva răutăţii care este în mine, iar apoi revoluţie împotriva răutăţii care este în jurul meu.
Toţi ucenicii lui Hristos trebuiau să se supună acestei autocritici lăuntrice şi dure, după metoda Învăţătorului lor. Hristos nu se ruga de nimeni să-L urmeze, însă cine se hotăra să urmeze de bunăvoie aceeaşi cale cu El se supunea acestei grele autocritici lăuntrice. Numai cine rezista acestei încercări a revoluţiei lăuntrice împotriva păcatelor şi a slăbiciunilor sale avea dreptul de a se revolta mai departe şi împotriva răutăţii altora.
Nici o diplomă, prietene, şi nici un titlu nu duce la obţinerea acestui drept; dimpotrivă, absolut necesară este cercetarea lăuntrică înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei personale.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Traducere din limba greacă de prezbitera Iuliana și pr. Iulian Eni, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 10-11
