Vara aceasta am fost invitat la un nou popas aniversar al scriitorului Nicolae Dabija. M-am așezat în sală alături de scriitorul creștin Ion Vicol.
La un moment dat, domnul Vicol mi-a zis: „Ești atât de negru, ca să pot rămâne atât de alb”. M-au impresionat cuvintele lui. S-ar părea, la prima vedere, că scriitorul se referea la faptul că eu eram într-o reverendă neagră, iar dânsul – îmbrăcat în pantaloni și cămașă de culori deschise. Dar sensul acestei vorbe înțelepte e mult mai profund.
Avem nevoie unul de altul în acest proces al desăvârșirii duhovnicești. Avem nevoie de rugăciune unul pentru altul și, mai presus de toate, e nevoie de smerenie și pocăință pentru o viață îndreptată și plină de lumină. Numai sub epitrahil primim dezlegarea și ne albim sufletul.
Și preoții trec sub epitrahil… Cred că negrul reverendei „absoarbe mai ușor păcatele”!
Pr. Octavian MOȘIN