Sunt lacrimi care nu se povestesc,
Sunt ape care nu se trec nicicând,
Sunt pietre care-n suflet se opresc,
Clădind acolo dragostei mormânt...
Sunt drumuri care duc spre nicăieri,
Sunt vise care nu se împlinesc,
Sunt ore ce rămân în zi de ieri,
Lăsându-ne tăceri care vorbesc...
Sunt zori care renasc dintr-un amurg,
Sunt flori care în inimă le crești,
Sunt răni care apar de la absurd
Și sângerează-n clipa ce zâmbești...
Sunt oameni ce mereu te vor trăda,
Sunt fiare ce sălbatic te-or iubi,
Sunt păsări ce nicicând nu vor uita
Că au mâncat din palma ta-ntr-o zi...
Sunt clipe când renaști dintr-un fior,
Sunt flăcări ce din nou te vor zidi,
Sunt taine ce te macină de dor,
Jonglând mereu, “a fi sau nu a fi”...
Sunt vremuri când ajungi în amintiri,
Sunt uși care se-nchid și putrezesc,
Sunt voci care te cheamă din Psaltiri,
Când pleci visând un Rai Dumnezeiesc...
Diana Sava Daranuța
