Valoarea ascultării
Sfaturi ale cuviosului Gheronda Efrem Katunakiotul obștei din Sfânta Mănăstire a cuviosului Grigorie din Sfântul Munte.
Iubite suflete, simt ca un fel de râvnă în sufletul meu să vă zic două cuvinte. Sfinții Părinți spun că atunci când există suflete care sunt dispuse să asculte, Dumnezeu îl binecuvintează și pe cel ce urmează să vorbească. „Fericiți cei ce vorbesc în urechile celor ce ascultă”. Același lucru l-am observat și eu ieri seara în sufletul meu. M-a mișcat râvna să vă vorbesc, lucru care nu se întâmplă în Katunakia. Când un om vine în Katunakia, fie mă găsește bolnav, fie, dacă mă găsește sănătos, după jumătate de oră de vorbit mă doare în piept. Nu pot vorbi mai mult. Dar nu am observat același lucru la părinții de aici. Se pare că sufletele voastre sunt dispuse cu bunăvoință înaintea lui Dumnezeu să asculte cuvântul unui alt gheronda.
Vechii părinți ne spuneau că fericit este monahul care va păstra râvna, flacăra și zelul pe care le avea când a venit la început în mănăstire până la sfârșitul vieții lui. Dar mai fericit este acela care va spori flacăra, râvna, ascultarea și orice altceva impune nevoința monahală. Această comoară pe care am primit-o la Sfântul Botez, din nefericire trebuie să o mărturisim, o ignorăm. De aceea ne lenevim, devenim cu ușurință nepăsători, și o disprețuim cu ușurință. Zicem, asta nu contează, asta nu înseamnă nimic. Și ajungem apoi la căderi.
Toți mărturisim că am venit la locul nostru de pocăință cu râvnă, cu flacără, cu fierbințeală ca la Athos. Dar după ce au trecut câțiva ani, 5-10, această râvnă se subțiază. Și pricina este că spunem mereu acest lucru nu contează, celălalt nu înseamnă nimic, ignoră-l. Totuși un mare rău pornește de la lucruri mici și neînsemnate. Din mic a devenit mare.
Seara când vă duceți să vă culcați să faceți o revizuire a întregii zile, cum ați petrecut. Poate l-am întristat pe fratele meu, poate nu l-am ascultat. Poate am rămas trândav și mintea mea s-a ocupat cu cele deșarte. În orice caz, ceva veți găsi. Căutați ca în ziua următoare să nu repetați ceea ce ați greșit cu o zi înainte. (Aceasta spune și Sfântul Teodor Studitul). Apoi după slujbă: Am fost la slujbă, sau am fost alăturea, la stânga sau la dreapta în împrăștiere? Caută în ziua următoare să te îndrepți. Îngrijește-te să nu repeți, fiindcă „a greși de două ori nu este al bărbatului înțelept” spun vechii noștri părinți.
Observați-vă pe voi înșivă. Din gânduri veți înțelege la ce nivel sunteți. Din dulceața gândurilor veți înțelege dacă mergeți bine. Dacă totuși seara simțiți că ceva vă preocupă, căutați și veți afla. Un singur gând poate să ne separe de gheronda.
Dacă vine un ucenic și îți spune gândul lui, niciodată să nu-l îndreptățești. A ieșit din ascultarea lui gheronda? Acela a lăsat scutul jos. Să-i spuneți să facă ascultare la gheronda. Acolo unde l-a rânduit Dumnezeu, acolo se va mântui. Sfântul Mănăstirii, Sfântul Nicolae îl va mântui, ajunge să facă răbdare și ascultare. Atenție la nepăsare, la trândăvie, fiindcă vom avea de aici rele consecințe. Și nu fugiți departe de acoperământul lui gheronda. Orice vrei să faci, să fie adus la cunoștință lui gheronda. Nu fă nimic pe ascuns.
Luați Duh de la gheronda. Gheronda, să fac asta? Vedeți care este duhul lui gheronda. „Fă-o, fiule, este binecuvântare”. Nu vă temeți, veți reuși. Dacă gheronda are vreo obiecție, renunță, nu va ieși nimic. Vrei să reușești? Urmărește cugetul și dispoziția lui Gheronda dacă este de acord. Dacă da, nu te teme, vei reuși. Dar dacă lui gheronda îi vine greu să-ți dea binecuvântare, nu-l sili. Părinți, din experiență vă spun. L-am silit pe gheronda al meu într-o problemă. Doi ani și mai bine am fost pedepsit. Am ajuns în punctul să spun că cel care îl silește pe gheronda în orice problemă pe care o dorește ucenicul și nu o dorește gheronda, devine un al doilea Iuda. Din experiență vă vorbesc.
Mărturisirea, părinților, este taină. Îmi amintesc că am făcut Sfântul Maslu la un vecin și când m-am întors noaptea mă lupta gândul că nu am binecuvântat untdelemnul deasupra, acolo la rugăciune. Atât de tare mă lupta gândul, încât am pierdut toată privegherea. La sfârșitul privegherii mă duc la locțiitorul starețului, fiindcă starețul lipsea și-i zic: „Părinte Procopie, am un gând. Cred că untdelemnul nu l-am binecuvântat”. Mi-a răspuns: „Dar cum nu l-ai binecuvântat? Nu cumva ai făcut numai un singur Maslu? Mii de masluri facem noi, fiindcă ne cer și din afară. Și cumva mecanic îl vei fi binecuvântat”. Pe scurt, mintea mea era în altă parte și mi s-a părut că nu am binecuvântat. Mi-a spus desigur să aștept să vină Gheronda. Plecând eu de la Părintele Procopie, care era locțiitorul lui Gheronda am simțit că mii de ocale de lanțuri au căzut de pe mine. Asta mi-a făcut ispita și acesta a fost rezultatul mărturisirii.
Credeți-mă, sincer vă spun. Ucenicul care ajunge la desăvârșita ascultare nu se teme de Dumnezeu. Nici de judecată, nici de a doua Venire. Se teme numai de duhul lui Gheronda să nu-l întristeze cu ceva, fiindcă Gheronda este Dumnezeu văzut. Ai întristat pe Gheronda, ai întristat pe Dumnezeu. Ai odihnit pe Gheronda, L-ai odihnit pe Dumnezeu. Acest lucru îl știau și Sfinții Părinți, de aceea ziceau Ascultarea e viață, neascultarea, moarte. Nu se cere aici nici împărtășiri, nici lupte, nici primiri de oaspeți, nici rugăciuni ale minții. Toate se desființează în fața ascultării. De zece ori pe zi să te împărtășești, dacă nu faci ascultare, ești hărăzit pentru pedeapsă.
