Hristos S-a făcut om chemând la pocăință pe tâlhari și pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te, că s-a deschis acum ușa Împărăției și o răpesc înainte fariseii, vameșii și desfrânații prefăcându-și viața prin pocăință. (Canonul cel Mare IX, 6)
Joi, 22 februarie 2018, în a patra zi a Postului Mare, având binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei și Vicar mitropolitan, a oficiat Slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a citit ultima parte a Canonului cel Mare a Sfântului Andrei Criteanul, numit și Canonul lacrimilor, într-o atmosferă de evlavie deosebită, fiind înconjurat de slujitorii și enoriașii catedralei mitropolitane din Chișinău.
În aceste zile liturgice de o importanță deosebită pentru viața Bisericii, numeroși credincioși participă la slujbele și rânduielile specifice Postului Mare, care ne îndeamnă la pocăință și smerenie, îndemn pe care ni-l lansează și Sfântul Andrei Criteanul prin intermediul acestui minunat imn al pocăinţei: Fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, totodată și băutura și apa iertării ce a izvorât, ca să mă curățesc cu amândouă ungându-mă și bând și ca o ungere și o băutură, cuvintele Tale cele de viață! (Canonul Sfântului Andrei Criteanul)
Credincioșii înmulțesc îndeosebi în perioada acestei călătorii spirituale a Postului Mare – virtutea, rugăciunea, smerenia și umilința – toate acestea împreunate cu exercițiul înfrânării prin postire.
Canonul cel Mare – un vast poem remarcabil prin profunzimea evlaviei și a pocăinței – reprezintă opera principală a Sfântului Andrei Criteanul, orator și poet din secolul al șaptelea († circa 740 d. Hr.).
Slujba Pavecerniței celei Mari dimpreună cu Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul, care se citește în primele patru zile ale Sfântului și Marelui Post, are invocări ale Puterilor Cerești. Canonul este scris în așa manieră că fiecare credincios se poate identifica singur cu multe personaje și evenimente din Biblie, în calea întoarcerii sale către Dumnezeu.
Potrivit rânduielii liturgice a Bisericii noastre dreptmăritoare, Slujba Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul se va relua în întregime la Denia din Joia săptămânii a cincea din Postul Mare. Scopul acestui canon este să ne readucă aminte de starea noastră de păcătoșenie, de necesitatea chemării numelui lui Iisus Hristos în inima noastră și de importanța pe care o are pocăința în viața noastră.
Cu bucurie să primim, credincioşilor, vestirea Postului, cea însuflată de Dumnezeu, precum mai înainte ninivitenii şi apoi desfrânatele şi vameşii au primit vestirea pocăinţei de la Ioan. Prin înfrânare să ne gătim spre împărtăşirea sfinţeniei celei stăpâneşti din Sion; cu lacrimi să ne curăţim mai înainte spre dumnezeiasca spălare, cea printr-însul; să ne rugăm a vedea săvârşirea Paştilor celor ce se închipuiesc aici, şi arătarea celor adevărate; să ne gătim spre închinarea Crucii şi a Învierii lui Hristos Dumnezeu.
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
***
În Biserica Ortodoxă, Canonul cel Mare se citeşte fragmentar în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, iar integral doar în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a postului. Acest mirabil poem liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare”, pentru numărul mare de stihiri (250 de tropare și 11 irmoase), pentru diversitatea temelor biblice (Adam și Eva, Noe și potopul, Hristos și Biserica), dar şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice, învățături ce oferă „cheia” înțelegerii sinuoasei călătorii pe care o are de parcurs fiecare om până ajunge la „starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13).
Numele Sfântului Andrei Criteanul este unul cunoscut în literatura bisericească, ocupând un loc de vază în istoria literaturii grecești din perioada bizantină. De asemenea, numele său este cunoscut și în imnografie, întrucât, în calitate de melod, a compus mai multe imne liturgice, tropare, irmoase și stihiri. Tot de numele său este legat și genul liturgic numit „canon”, cu nouă cântări, el fiind primul alcătuitor de canoane.
Acest imnograf s-a născut în jurul anului 660, la Damasc, într-o familie de creștini. Documentele aghiografice menționează că, până la vârsta de 7 ani a fost mut, dar după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine a început să vorbească cu o abilitate nemaiîntâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim, unde devine călugăr la Mănăstirea Sfântului Sava și apoi la Biserica Sfântului Mormânt. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. Trece la cele veșnice în insula Lebos, în jurul anului 740. Biserica drept-măritoare îl cinstește în data de 4 iulie.
Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, www.mitropolia.md
