Sărut mâna, părinte!

4875

Mi-e dor de zborul păsărilor. Tare m-ar odihni un chip de lumină. Aș vrea din nou să mă bucur de un zâmbet de copil… sau de o lacrimă a lui. Ale mele nu mai sunt nici zâmbete adevărate și lacrimile îmi vin din alte pricini. Cu fruntea în palme, sufletul îmi e însangerat.  M-am aventurat singur și am dat greș. Am crezut că sunt puternic, că sunt tare. Am luat de bune ce mi-am zis eu însumi. Sunt la răscruce. Pe care potecă să o iau? Unde duce ea? Mi-am pus mâna streașină la ochi. Lungi cărari pana la tine, Doamne!

Am nevoie de o mâna în care să am încredere, de pași care să nu șovăie și de ochi care să nu mustre. Sunt sătul de degete rigide, ridicate a reproș. Fruntea dornică de mângaiere, capul se vrea cuprins de dragoste.

El era acolo și mă aștepta, prin cel de El rânduit, om, ca mine, nu înger: de trup purtător și cunoscător al zburdălniciei lui. Nu contează că e firul bărbii alb, ori are plete tinere. Fiecare strângere a feței e câte o durere purtată cu cineva asemenea mie. Iar chipul încă tânăr așteaptă să crească împreună cu mine. Știu, îl voi brazda! Dar tot frumos va rămâne! Știu, îl voi mâhni! Dar se va bucura când mă voi vindeca.

Nu e atotputernic și nici atotștiutor, învață cu mine, din lipsuri, ca și din ridicări. Poate se poticnește ca mine, dar ne ridicăm împreună. Și fiecare rătăcire din drum o convertim în experiență pentru viață nouă. A ucenicit și el la școala ascultării, a răbdării. A cunoscut din cărți, din auz, poate și față către față pe cei mari, pe cei cu adevărat stâlpi. Cei mai mulți au plecat: unul câte unul, în fiecare an câte altul. Dar la umbra acestora și din sămânța lor au crescut și cresc tainic cei ca el. Fără trâmbițări, fără trufașe postări. Și lucrarea lor e la fel de binecuvântată. Sărut mâna, părinte!

Mă bucur din nou de zborul păsărilor. Chipuri de lumină au toți care-mi sunt pe aproape. Zâmbetele copiilor se unesc cu ale mele și se aseamănă. Lacrima nu mai arde, ci înviorează. Sărut mâna, părinte!

 

 

Coloană sonoră: Thomas Newman, „Any other name”, Stavros Lantsias, „Epistrofi”, George Varsamakis, „Way on clouds (Διαδρομή στα σύννεφα)”, Evanthia Reboutsika, „A shine over Bosphorus”.

Text: părintele Damaschin

Lectură: Ioan Cătălin Sava

Montaj: părintele Sofronie

sursa sihastriaputnei.ro


Articole Asemănătoare
6053

Cum trebuie să ne alegem un duhovnic?

Cum îți alegi un cavaler de onoare la nuntă. Am zis că duhovnicul trebuie să fie prietenul Mirelui. De multe ori duhovnicul are și această sarcină în cadrul spovedaniei, de a „peți” pentru celălalt. Aleargă de la unul la altul și-i spune ei: „Vezi că de fapt acela n-a fost bădăran când a făcut asta, […]

Articole postate de același autor
5491

Bucuria de a fi creștin! (pe înțelesul tinerilor de azi, dacă vor dori să ia aminte…)

      Noi, oamenii, nu existăm pe acest pământ datorită hazardului sau a unor întâmplări oarbe, ca creaturi a unei naturi  impersonale, ci existăm ca persoane unice și irepetabile, nu autosuficiente, ci după ,, Chipul și Asemănarea’’ unui Prototip de la Care venim și spre Care mergem, deci trăim cu un scop bine determinat.       Fiecare […]