Cu lemne putrede și cu cărămizi defecte – nu poți ridica o casă temeinică…

6276

Zadarnic încercăm a îmbunătăți lumea dacă mai întâi (sau concomitent) nu dăm toată atenția îmbunătățirii noastre lăuntrice: sufletului, caracterului, purtărilor noastre...

Cu mincinoșii, cu șmecherii, cu oameni cu două fețe și două grăiri - nu poți alcătui ansambluri sociabile, viabile și în progres... cu lemne putrede și cu cărămizi defecte - nu poți ridica o casă temeinică...

Tot astfel și cu indivizi corupți și subminați de impocrizie, necinste, invidie... cu indivizi care-și găsesc supapa psihică și plăcerea supremă în a-și denunța semenii și a le pregăti curse și ambuscade și belele; și care-și practică în mod dezinvolt duplicitatea; n-au probleme - nu poți spera altceva decât soarta castelului din cărți de joc când se deschide fereastra și le împrăștie vântul.

Esențiale rămân curăția cugetului și libertatea lăuntrică; ele doar pot chezășui orice înnoire, orice realizare, atât în artă cât și în viața de obște.

Să nu ne amăgim crezând că putem face abstracție din nivelul moral și mintal al insului! Libertatea și curăția conștiinței - iată care-i temelia oricărei acțiuni prealabile unei îmbunătățiri reale a societății.

Și tot libertatea și curățirea conștiinței, firește, însoțite de talent și de îndemânarea artistică rămân și bazele unei opere de artă cu adevărat viabilă, adică autentică.

Pr. Nicolae Steinhardt


Articole Asemănătoare
3377

Iată adevărata libertate: când suntem în Dumnezeu

Mulți oameni nu cunosc calea mântuirii, rătăcesc în întuneric și nu văd Lumina Adevărului. Dar El a fost, este și va fi, și pe toți îi cheamă cu milostivire la Sine: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, cunoașteți-Mă și Eu vă voi da odihna și libertatea”. Iată adevărata libertate: când suntem în Dumnezeu. […]

Articole postate de același autor
3773

„Acum oștile îngerești însoțesc lemnul cel cinstit…“

Dacă ar fi să ne definim liturgicul, Ortodoxia este cântarea Crucii biruitoare. Suntem la punctul din care ne putem mereu reasuma teologia Crucii, atenți și discreți, bucuroși de marele dar de viață ce izbucnește din ea. Aud mereu în ultimul an, mai ales, că Biserica nu‑și mai asumă smerenia Crucii. Și mă gândesc mereu că, […]