Pămîntul incredibil: se pare că nicăieri nu e mai bine ca acasă

3041

În conformitate cu celebra ecuație Drake, un argument probabilistic construit de F. Drake, pionierul SETI (Institutul de căutare a inteligenței extraterestre), doar în galaxia noastră  ar  putea fi pînă la 100 de milioane de civilizații înfloritoare extraterestre, multe dintre ele fiind mai avansate decît a noastră.

   Astronomul Carl Sagan a contribuit în 1980 la popularizarea acestei idei  prin mini-serialul său "Cosmosul". "Cu 400 de miliarde de stele doar în Calea Lactee", Sagan a motivat, "mai putem crede că planeta noastră este singura populată? Cu atît mai mult este  probabil că galaxia mișună de societăți avansate!"

   Dar, zeci de ani mai tîrziu, oamenii de știință nu mai împărtășesc încrederea afirmațiilor lui Sagan. După cum se susține într-o nouă lucrare, vechile estimări exagerau mult  numărul de potențiale civilizații extraterestre. Erik Zackrisson, de la Universitatea Uppsala, Suedia, sugerează că cercetările actuale nu indică spre o galaxie " mișunînd plină de viață", ci spre una în care planete asemănătoare Pămîntului sunt extrem de rare.

   Se pare că ecuația lui Drake nu a luat  în calcul factorii despre care se cunoaște acum că sunt  esențiali pentru viață. De exemplu, oamenii de știință afirmau odată că planetele care orbitează la o anumită distanță de stelele lor gazdă, în așa-numita "zonă Goldilocks", erau "terre"  pentru ființe asemenea nouă.

  Dar nu mai sunt.  Compoziția chimică și mărimea stelelor-gazdă contează la fel de mult ca și orbitele planetare. Și, după Zackrisson, cele mai multe planete din univers ar orbita stele care au puține asemănări cu Soarele. Aceste stele fie sunt mult prea mari, mult prea mici sau, pur și simplu, sunt făcute din material nepotrivit.

   Mai mult, în lumina zădarnică a celor cincizeci de ani de căutare a semnalelor radio extraterestre, previziunile unui cer ce zumzăie de activitate sună mai puțin a "science"(știință) și mai mult a "science fiction" (științifico-fantastic, literatură sau film). Din ce în ce mai mult se pare că suntem singuri în univers.

   Cît de singuri? Zackrisson estimează că, sumînd toți factorii care fac din Pamînt ceea ce este, planeta noastră se pare a fi una din 700 quintillion de planete care poate găzdui viață inteligentă. Aceasta înseamnă una din șapte urmat de douăzeci de zerouri, sau numărul estimat al planetelor din întregul univers.

Nathaniel Scharping, în cadrul Discover Magazine declară: "din punct de vedere pur statistic, probabil, Pămîntul nu ar trebui să existe."

Și totuși, iată-ne.

   Creaționiștii de mult atenționează cît de incredibil de unică este mica noastră planetă albastră. Iar aceste concluzii nu fac decît să adîncească problemele pentru materialiști. Pentru că, dacă oamenii au apărut aici și nicăieri altundeva, înseamnă că arătăm mai puțin a  accidente și mai mult a - îndrăznesc să spun - miracole.

   Desigur, pentru cei care cred în Dumnezeu, "Cel ce întinde cerul ca un cort", nimic nu e nou.

 

Traducere Ion Rotaru 

sursa www.christianheadlines.com


Articole Asemănătoare
3391

Unde se opreşte ştiinţa omenească acolo începe ştiinţa Scripturilor

Există o tendinţă pronunţată printre oamenii de ştiinţă din secolul nostru de a pretinde o cunoaştere integrală a lumii naturale. „Suma a tot ceea  ce e cunoscut deja scoate în evidenţă capacitatea nelimitată a minţii omeneşti şi dovedeşte faptul că orice fenomen natural poate fi cunoscut”, declara un om de ştiinţă sovietic în 1958. Noi, […]

    Articole postate de același autor
    1645

    Duminica I după Cincizecime, a Tuturor Sfinților, la Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului”din Soroca

    În Duminica I după Cincizecime, a Tuturor Sfinților, la Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din or. Soroca, Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicarul Mitropoliei Moldovei a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie, la care au participat numeroși credincioși ai urbei. Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Prin aceasta se arată că rostul […]