Actualitate

Fără jertfire nu există mântuire

68

Spuneţi-mi ceva despre iubirea de sine.

Iată ce vă spun: în măsura în care omul se leapădă de iubirea de sine, în aceeaşi măsură sporeşte în fapte bune, se înduhovniceşte şi se apropie de Hristos. De obicei, când este vorba de sine, omul îşi strică întotdeauna cântarul, adică măsura; îşi face lui mai multă dreptate, îşi alege partea cea mai bună, cea mai mare, cea mai frumoasă: plânge pentru sine mai mult decât pentru altul şi se bucură de sine mai mult decât pentru altul. Hristos, însă, a răstignit pe cruce iubirea de sine, dându-Şi viaţa pentru noi.

Dintre oameni, puţini sunt aceia care îşi răstignesc patima iubirii de sine, asemenea lui Hristos. Sunt mulţi care se angajează să trăiască viaţa duhovnicească, dar nu ajung până la răstignire, pentru că nu renunţă total la iubirea de sine, adică la egoism. Or, fără jertfă, fără răstignirea patimilor noastre, fără părăsirea păcatelor, nu putem să vedem pe Hristos, nu ne putem mântui.

Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul V, ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 58-59


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
6232

Cum ţi-e viaţa, aşa ţi-e şi credinţa!

“Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu!”. Noi trebuie să ne încredem în Dum­nezeu, în bunătatea Lui. În psalmul l02 se spune: “Pe cât sunt de departe ceru­rile de la pământ, atât este de mare bu­nătatea Lui spre cei ce se […]

Articole postate de același autor
5837

Lazăre, suflete, vino afară!

  În Lazăr, cel mort de patru zile, ne regăsim înseși sufletele noastre omorâte de patimi, de energiile ucigașe ale duhurilor necurate cărora le dăm drepturi asupră-ne prin păcat, peste care am așezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormânt a îndreptățirii, a suficienței, a superficialității, a îndărătniciei, într-un cuvânt: a ne-pocăinței.Așa că, atunci când Hristos […]