La un moment, ne povesteşte cum s-a întâlnit Klaus Kenneth cu părintele Sofronie. Era să-l calce cu maşina. Şi părintele Sofronie zice: "Ce faci, frate?" El răspunde: "Mă grăbesc că am o adunare de vestirea Evangheliei" - el era neoprotestant la vremea aceea. Şi i-a zis: "Bine, du-te cu binecuvântare, liniştit, cu pace."
Acesta, Kenneth, şocat că părintele îi dă binecuvântare, se opreşte şi mai stă de vorbă. La un moment dat, mult mai târziu, îl întreabă: "Toate ca toate, dar ce căutaţi voi în reverendă? La care părintele - din sala în care stăteau ei se vedea autostrada: "Ia du-te şi spune-mi ce vezi trecând pe stradă? Zi-mi marca şi culoarea maşinilor." "Păi un Volkswahen." "Ce culoare?" "Roşie". "Ce mai vezi?" "Un Opel." "Ce culoare?" "Albă". "Ce mai vezi?" "Un Mercedes negru." Zii mai departe."...Ălea..ălea. Şi l-a întrebat: "Care-i cea mai bună maşină din toate câte au trecut". Şi acesta: "Mercedesul." "Şi ce culoare?". "Neagră", răspunde Klaus cuminţel. Şi i-a zis: "No, acum ştii de ce purtăm reverendă?"
Pr. Constantin Necula, Iubirea care ne urneşte, Ed. Agnos, Sibiu, 2015, p. 59-60