Actualitate

Patriarhul, catârul și Minunea Maicii Domnului

3636

Lângă biserica principală a schitului Sfânta Ana, se află o căsuţă numită a „Patriarhului”. Un patriarh, pe nume Chiril, locuia acolo în asceză; el îşi lăsase scaunul patriarhal şi venise ca să locuiască acolo ca simplu monah. Părinţii îşi cărau lucrurile în spate, dar îi spuneau patriarhului:

– Eşti bătrân, Prea Fericite, şi nu eşti obişnuit cu felul nostru de viaţă. Îţi vom aduce un mic catâr ca să-ţi încarci proviziile pe el.

Deci, îi aduseră un măgăruş, iar el urca şi cobora muntele cu el. Într-o zi, pe când patriarhul urca cu animalul, iar ceilalţi părinţi îşi aveau proviziile de hrană în spate, ei se aşezară ca să se odihnească puţin.

Şi pe când patriarhul era pe jumătate treaz, el o văzu deodată pe Maica Domnului împreună cu îngerii. Prea Curata Fecioară ţinea un vas în mână şi le dădea de băut părinţilor care-şi purtau lucrurile în spate; îngerii aveau batiste şi le ştergeau sudoarea. El văzu cu uimire că ei ştergeau sudoarea catârului, iar el îi rugă:

– Ştergeţi-mă şi pe mine, vă rog.

Atunci Maica Domnului îi spuse:

– Părinte, tu nu ai năduşit; noi îl vom şterge pe asin căci el a asudat.

Apoi se trezi şi îşi veni în sine. El le spuse părinţilor:

– Luaţi asinul, pentru că îmi pierd binecuvântările. Maica Domnului şi îngerii l-au şters pe asin şi pe mine nu!

De atunci încolo, şi el îşi căra lucrurile în spate. Cât de multe astfel de lucruri s-au întâmplat în vieţile părinţilor! Dacă noi am fi fost măcar acolo să le vedem! Acum, astfel de lucruri sunt rareori întâlnite; ele s-au pierdut cu totul. Deci, să fim atenţi la conştiinţa noastră. Să dobândim o bună conştiinţă prin ascultare, umilinţă, spovedanie şi o minte şi inimă smerite. Să evităm voia de sine, care zămisleşte încrederea de sine şi conştiinţa cea rea.

Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 133-134


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
16003

Pedeapsa celor ce trăiesc necununați

În comuna Belceşti, judeţul Iaşi, doi soţi au trăit necununaţi 38 de ani şi au născut câţiva copii. Amânând mereu cununia religioasă, nu li se primeau slujbele la biserică şi nu puteau fi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci trăiau în desfrânare. Într-o noapte, însă, i s-a arătat femeii în vis o împărăteasă […]

Articole postate de același autor
495

Duminica a IV-a din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scararul

Sfântul Ioan Scărarul a scris cum a trăit şi a trăit cum a scris. De aceea, în duminica a patra din Postul Sfintelor Paşti, el este pomenit ca „scară” sau întăritor al celor ce se nevoiesc şi urcă duhovniceşte, atât prin pilda vieţii sale, prin scrisul său, cât şi prin rugăciunile sale pentru cei ce […]