Dacă o iubeşti , nu o vei lăsa să te aştepte la întâlniri pentru că aşa e cool. Vei fi punctual, îi vei aduce o floricică ori o bomboană din când în când, şi ea va şti că nu ţi-ai amintit de întâlnire în ultima clipă, ci abia ai aşteptat să se facă ora potrivită pentru a pleca de acasă.
Dacă o iubeşti, îi vei asculta toate balivernele, dar vei şti să o întrerupi atunci când bate câmpii mult prea tare. Îi vei arăta că tot ceea ce contează este încrederea în Dumnezeu, iar unele probleme sunt mult prea mărunte pentru a fi luate în seamă.
Dacă o iubeşti, nu o vei forţa nicicând să facă ceva ce nu-şi doreşte. Dacă va face ceva greşit, îi vei spune cu blândeţe şi se va îndrepta; măcar de dragul tău până va vedea singură unde greşea.
Dacă o iubeşti, vei aştepta căsătoria. Nu o vei forţa, nu vei intra cu bocancii în intimitatea ei.
Nu îi critica familia. Nu e vina ei că parinţii nu-s la fel ca ea, ori că fraţii sunt mai diferiţi. Prin iubire şi răbdare încearcă să te apropii de ei, căci e posibil ca într-o zi să fie şi familia ta.
Dacă o iubeşti, îi vei spune că e frumoasă, că nu trebuie să se mai îngraşe sau să mai slăbească vreun gram pentru că tu o placi fix aşa cum e.
Dacă o iubeşti, spune-i deschis absolut tot. E posibil ca pe moment să se întristeze, dar apoi sigur va aprecia gestul tău. Mai bine un adevăr deschis decât o minciună continuă.
Dacă o iubeşti, vei fi atent cu ea, vei fi un gentleman, nu îţi va fi ruşine să mergi cu ea pe stradă, la teatru sau la film.
Dacă o iubeşti, nu o vei săruta în public. E mult prea intim pentru a avea 20 sau 2 martori.
Învaţ-o, ajut-o, mai întâi de toate fii pritenul ei, las-o să te înveţe şi să te ajute, îngăduie-i să fie prietena ta.
Dacă o iubeşti, fii hotărât în asta!
Fată dragă, dacă îl iubeşti, nu aştepta de la el cerul şi pământul. Dăruieşte-i răbdare, înţelegere, chibzuinţă. Dăruieşte-i după căsătorie fecioria ta. Şi el e tot om. Toate cele de mai sus sunt valabile şi pentru tine.