Numeroși credincioși au participat Duminică, 10 septembrie 2017, la evenimentele prilejuite de resfințirea Mănăstirii “Sf. Ierarh Nicolae” din s. Dobrușa, r. Șoldănești.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, alături de care s-au rugat Prot. mitr. Vadim Cheibaș, secretarul Mitropoliei Moldovei, Arhim. Petru (Tomacinschi), starețul Mănăstirii Dobrușa, Prot. mitr. Vasile Rotaru, protopop de Șoldănești și un sobor de preoți și diaconi.
Cu prilejul slujbei de resfințire, pentru munca depusă la restaurarea acestui așezământ monahal, starețul Mănăstirii Dobrușa, Arhim. Petru (Tomacinschi) a fost decorat de către arhipăstor cu dreptul de a purta toiag.
În cadrul serviciului divin, viețuitorul Mănăstirii Dobrușa, ierodiaconul Pavel (Țaulean) a fost hirotonit în treapta de ieromonah, iar seminaristul Grigore Obertun, a fost hirotonit în treapta de diacon.
Cu acest bineplăcut prilej, nou-hirotoniții slujitori au primit felicitările Mitropolitului, care le-a urat să fie vrednici de slujirea la care au fost chemați, iar viața lor să fie pildă de curăție, smerenie și credință.
După Sfânta Liturghie a urmat înconjurul bisericii, după care Mitropolitul împreună cu soborul preoțesc a oficiat un Parastas de pomenire la mormântul vrednicului de pomenire Arhimandrit Damian (Potoroacă).
Scurt istoric
Mănăstirea Dobrușa se află la 100 km de Chișinău, în prejma satului Dobruşa. Mănăstirea de călugări, cu hramul „Sfîntul Ierarh Nicolae” a fost întemeiată în anul 1772, de către un monah Ioasaf venit de la mănăstirea Probota, Suceava. Acesta, a ridicat aici o biserică de lemn, împreună cu călugărul Eufimie de la mănăstirea Curchi. Dar, fiind rechemat în Moldova, bisericuţa n-a fost sfîrşită decît în 1785 de către Eufimie, împreună cu alţi monahi din Curchi.
Peste mai bine de două secole (în 1939), pe locul ei se va construi o biserică din piatră. În 1822 se construiește și o biserică din piatră, ctitor principal fiind boierul Toma Cosma. În 1847 se zidește biserica cu hramul „Schimbării la Față”, folosită ca paraclis de iarnă.
După 1918 o parte din averea mănăstirii a fost secularizată, totuşi Dobruşa a rămas una dintre cele mai bogate mănăstiri. În 1923 mănăstirea Dobruşa a trecut de la eparhia Chişinăului în cea a Hotinului. Episcopul Hotinului Visarion Puiu reînnoiește bisericile și înființează aici o școală de cîntăreți și o mare tipografie.
În 1960 mănăstirea Dobruşa a fost transformată în şcoală-internat pentru copiii cu handicap. Biserica de iarnă „Schimbarea la Față” a fost transformată în club, iar cea de vară „Sfîntul Ierarh Nicolae” — la început în cantină, apoi în depozit alimentar. Cimitirul mănăstirii a fost nivelat, crucile scoase, iar pe locul lui se construiește un teren sportiv. Şcoala auxiliară a funcţionat pînă în 1994, cînd credincioşii satelor din zonă au solicitat redeschiderea mănăstirii.
În anul 1997 se termină restaurarea bisericii „Schimbarea la Față”. Apoi a fost renovată biserica mare, cu hramul „Sfîntul Ierarh Nicolae”.
Mănăstirea Dobrușa mai are un schit „în deal”, a carui biserică are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Acest așezământ monastic este locul de ucenicie al vrednicului de pomenire părinte Sofian (Boghiu) de la mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti, unul dintre marii duhovnici ai României contemporane, trecut la cele veşnice pe 14 septembrie 2002.
Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media
