Hristos, ca Doctorul cel plin de nesfârşită milă şi iubire, voieşte să-i vindece pe toţi oamenii, fără a lipsi pe vreunul de mântuirea pe care a adus-o El; îi dă omului tot ajutorul şi sprijinul Său şi arată o neţărmurită răbdare chiar faţă de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulesc prin cuvintele, gândurile şi faptele lor. Celor care au trăit în nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea patimilor, fără a privi la faptele lor trecute, El le dă iertarea şi-i cheamă la mântuirea care-l face (pe om) sănătos la minte.
Doctorul, spune Sfântul loan Gură de Aur, nu se supără, nici nu se necăjeşte când bolnavii, ieşiţi din minţi (din pricina durerii), îl umplu de ocară, ci face totul şi-şi dă toata silinţa să pună capăt bolii acelora care se poartă atât de rău cu el. Doctorul nu caută folosul lui ci pe al bolnavilor, iar daca bolnavii arată că se îndreaptă cât de cat şi îşi vin în fire, doctorul se bucură, se veseleşte şi le dă leacuri amare cu mai multă tragere de inimă, nu ca să se răzbune pentru ocările de mai înainte, ci ca să le fie de mai mult folos şi să-i facă deplin sănătoşi. Aşa şi Dumnezeu când cădem în păcate grele, în cumplită nebunie, toate care le spune şi le face nu sunt ca să se răzbune pentru viaţa păcătoasă dusă de noi, ci ca să ne scape de boală şi păcate.
Din Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București, 2001, p. 253
