Dragostea nu moare niciodata!

13439

La marginea câmpului stătea Iubirea și Despărțirea și admirau un cuplu de tineri. Despărțirea îi spune Iubirii:

– Punem pariu că îi despart?

Iubirea zice:

– Așteaptă! Lasă-mă să fac doar o încercare, iar după poți să te apropii de ei oricât vrei și vom vedea atunci dacă îi vei putea despărți.

Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut cum între ei s-a aprins scânteia. Dragostea s-a îndepărtat:

– Acum, e rândul tău.

Despărțirea a răspuns:

– Nu, acum nu pot face nimic. Acum inimile lor sunt pline de iubire. Voi veni mai târziu.

A trecut timp. Despărțirea s-a apropiat de casa lor și a văzut o familie tânără cu un copil. A sperat că dragostea a trecut și, prin urmare, despărțirea a trecut pragul casei. Dar, privindu-i în ochi, a văzut Recunoștință. S-a întors și a decis să revină mai târziu.

A mai trecut timp și Despărțirea iar a început să le de-a târcoale – în casă se auzeau glasurile copiilor care își întâmpinau tatăl obosit după o zi de muncă; iar mama îi privea cu dragoste. A sperat că măcar de această dată îi va putea despărți, pentru că Iubirea și Recunoștința ar fi trebuit să plece de mult din inimile lor, dar le-a citit în ochi Respectul și Înțelegerea. „Voi veni mai târziu” – și-a zis ea.

A mai trecut ceva timp. În casa lor și-a făcut apariția, încă o dată Despărțirea. Copii erau deja adulți, tatăl cu părul cărunt le explica ceva, iar soția gătea în bucătărie. De această dată în ochii lor domnea Încrederea. Iarăși a plecat dezamăgită.

A mai trecut timp. Despărțirea s-a reîntors în această casă, unde deja alergau nepoții, iar în fața căminului stătea o femeie îmbătrânită. Și-a zis: „Cred că a venit și timpul meu”. Iar în momentul în care a încercat să privească în ochii femeii, bătrâna s-a ridicat și a ieșit din casă. Despărțirea a plecat după ea. Într-un târziu au ajuns la mormântul soțului.

„Se pare că am întârziat. Timpul a făcut munca pentru mine.” A privit în ochii înlăcrimați ai femeii și a văzut în ei Amintirea – amintirea despre Dragoste, Recunoștință, Respect, Înțelegere și Încredere…


Articolul Următor
Articole postate de același autor
6164

„Arată-mi, sfântă, dacă aceasta este fata cu care trebuie să trăiesc…”

Terminasem facultatea şi fusesem plecat timp de un an cu bursă în străinătate. În timpul facultăţii mă îndrăgostisem iremediabil de o fată de o frumuseţe de negrăit. Numai că ideile ei erau în flagrantă contradicţie cu idealurile mele despre viaţă. Era o fată curată la suflet, dar mult influenţată de persoane care nu erau pe […]