Preotul Constantin Stadnițchi – martirizat în timpul persecuțiilor sovietice

3255

Preotul Constantin Stadnițchi s-a născut la 23 mai 1886[1]. În perioada anilor 1899-1903 a urmat studiile la Școala spirituală din Chișinău[2]. După absolvirea studiilor, a fost numit cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din Frăsinești, jud. Lăpușna, iar în anul 1905, a fost transferat la Biserica “Pogorârea Sf. Duh” din Seliștea, același județ[3].

După zece ani de activitate în calitate de cântăreț, a fost hirotonit în treapta de diacon, slujind în continuare în funcția de cântăreț până în anul 1917. La data de 3 octombrie 1916, părintele diacon Constantin Stadnițchi, a fost transferat în calitate de cântăreț la Biserica “Sf. Treime” din Chișinău[4]. Aflat la Chișinău, în primăvara anului 1917, susține examenul pentru a deveni preot. A fost hirotonit în treapta de preot la 1 mai 1917 și numit la biserica din Seliștea[5], unde activa-se anterior în calitate de cântăreț.

În anul 1921, părintele a fost transferat la Biserica “Sf. Nicolae” din localitatea Vânători (com. Boldurești), jud. Lăpușna[6], unde aproape două decenii a păstorit credincioșii din această parohie.

În primul an de ocupație sovietică și de prigoană împotriva Bisericii (1940-1941), părintele Constantin Stadnițchi a fost arestat, primind cununa muceniciei prin asasinare[7]. În lista clericilor pensionari, decedați și deportați, văduvelor, orfanilor sau moștenitorilor lor, publicată în Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, figura și numele părintelui Constantin Stadnițchi. Urma ca la începutul anului 1943, preoteasa văduvă, Liubo Stadnițchi, să primească o  primă de ajutor reciproc[8].                                     

                                              Protoiereu Ioan Lisnic



[1] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Chișinău, 1930, p. 74

[2] KEB, nr. 14, 1903, p. 326

[3] Spravocinaia kniga Kisheniovskoi Eparhii na 1905 god, Kisheniov, 1905, p. 95

[4] KEB, nr. 42, 1916, p. 230

[5] Idem, nr. 18-19, 1917, p. 89

[6] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului

[7] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic de Misiune al BOR, Bucureșt, 2007, p. 768, Apud: Ziarul Raza, 1-9 ianuarie 1943

[8] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, Foaie oficială lunară, nr. 1, 1943, p. 12


Articole postate de același autor
6048

Cel mai mare dintre toţi este acela care are mai multă smerenie!

Adeseori unii mă întreabă: „De cât timp este nevoie ca să dobândească cineva Harul dumnezeiesc?”. Se poate ca unii să trăiască toată viaţa lor, chipurile, duhovniceşte, să facă asceză etc., dar să creadă că sunt ceva şi de aceea să nu primească Harul lui Dumnezeu. Iar alţii primesc Harul în scurt timp, fiindcă se smeresc. […]