Sfântul Nifon, episcopul Constanțianei (sec. IV) s-a învrednicit să vadă multe vedenii dumnezeieşti cu ochii săi iluminaţi de Duhul Sfânt. Cândva, în timpul unei Sfinte Liturghii, imediat ce preotul slujitor a spus: „Binecuvântată este Împărăţia...”, sfântul a văzut foc coborând din cer și acoperind Sfântul Jertfelnic şi un slujitor fără ca acesta să-şi dea seama de nimic.
Mai târziu, când poporul a început să cânte „Sfinte Dumnezeule”, patru îngeri au coborât şi au cântat împreună cu ei.
La Apostol, s-a arătat Apostolul Pavel care îndruma pe cântăreţi. La „Aleluia”, după apostol, vocile poporului urcau împreunate la cer ca o funie de foc şi la evanghelist, fiecare cum ieşea ca o flacără din gura preotului şi urca spre cele cereşti.
Puţin înaintea intrării cu Sfintele Daruri, cuviosul vede cum se deschide cerul şi o mireasmă cerească a acoperit întreaga biserică. Îngerii coborau din ceruri slăvind pe Mielul Hristos și Fiu al lui Dumnezeu.
Şi iată: s-a arătat atunci un Preacurat şi de trei ori slăvit prunc! Îl ţineau îngerii care l-au adus şi l-au aşezat pe Sfântul Disc unde se găseau Cinstitele Daruri. În jurul lui s-au adunat mulțime de tineri îmbrăcaţi în haine strălucitoare care priveau cu admiraţie şi pocăinţă frumuseţea lui dumnezeiască.
A venit momentul pentru intrarea mare. Preotul slujitor s-a apropiat să ia în mâini Sfântul Disc și Sfântul Potir, l-a ridicat şi l-a înălţat deasupra capului ridicând împreună pruncul şi pe mama lui. Când cuviosul ieși cu Sfintele, poporul cânta lin, a văzut cuviosul îngeri înaripaţi care zburau în jurul preotului, doi heruvimi şi doi serafimi mergeau înaintea lui şi mulțime mare de îngeri îl însoţeau slăvindu-L.
Când preotul a ajuns la Sfânta Masă şi a aşezat Sfintele Daruri, îngerii le-au acoperit cu aripile lor. Cei doi heruvimi s-au aşezat în dreapta preotului şi cei doi serafimi în stânga lui, fără însă ca acesta să-şi dea seama.
Sfânta Liturghie a continuat. Au spus „Crezul” și au ajuns la sfinţirea Sfintelor Daruri. Preotul le-a binecuvântat şi a spus: „ … și trimite harul Duhului Tău Sfânt. Amin, amin, amin...”. Atunci vede iarăşi dreptul, cum un înger a luat cuţitul şi a jertfit Pruncul. Sângele lui l-a turnat în Sfântul Potir, pe când Trupul lui l-a luat şi l-a pus pe Sfântul Disc. După aceasta s-a retras iarăşi la locul lui şi a stat cu umilinţă şi evlavie.
Când preotul a ridicat Sfintele Taine, cântând „Sfintele Sfinţilor”, şi poporul cânta „Unul Sfânt, Unul Domn”, cineva din biserică s-a întors spre sfânt şi l-a întrebat încet:
- De ce, părinte, preotul zice „Sfintele Sfintelor”?
- Pentru noi toţi o zice, copilul meu, şi înseamnă la Sfântul Trup al lui Hristos să vină cel care este sfânt.
- Şi care este sfinţenia, părinte? a întrebat iarăşi acela care era un om simplu.
- Uite... Dacă eşti nevrednic, să nu îndrăzneşti să te faci părtaş la o asemenea Taină măreaţă. Dacă eşti certat cu cineva să nu te apropii. Dacă îţi baţi joc, sau înjuri, sau judeci pe aproapele tău, stai departe de Sfânta Împărtăşanie. Mai întâi gândeşte-te bine şi apoi apropie-te.
Între timp, slujitorul a cântat „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi dragoste să vă apropiaţi”.
Sfântul observa acum pe cei care se împărtăşeau. La unii li se întunecau feţele cum luau Sfânta Euharistie pe când altora li se lumina faţa ca un soare.
Îngerii stăteau acolo aproape şi urmăreau împărtăşirea cu cinste. Când se împărtăşea cineva vrednic îi puneau pe cap o cunună. Când însă se apropia un nevrednic, îngerii întorceau scârbiţi capul. Atunci când se împărtăşea, Trupul şi Sângele Mântuitorului dispăreau din sfânta linguriţă iar ei plecau negri ca un cărbune la chip.
Când Sfânta Liturghie s-a terminat şi preotul a cântat ecfonisul, s-a arătat iarăşi Pruncul viu şi nevătămat în mâinile îngerilor! Deodată acoperişul s-a deschis parcă în două. Pe acolo îngerii au înălțat Pruncul la ceruri, cântând imne de slavă şi mărind pe Dumnezeu Tatăl.
,,Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii” ed. Egumenița, an. 2010, p. 52
