Bine a zis Sfântul Isihie Sinaitul: „Precum apa stinge focul, aşa uitarea stinge lucrarea cea bună din minte”. Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uităm. El ne-a dat viaţă, minte, sănătate, ochi, lumină, căldură, apă, ploi la vreme, hrană, poame de tot felul de dulceţi, livezi, vite, păsări. Tot ce avem este de la El, cum zice apostolul: Toate de la El şi prin El şi întru El sunt. Şi iarăşi: Ce ai, omule, de n-ai luat? Ce ai, omule? Ai minte, înţelepciune, pricepere, libertate. Şi ce ai ce n-ai luat de la Dumnezeu? Şi dacă le-ai luat, de ce te mândreşti ca şi cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu şi întru El. Căci zice apostolul: Întru El şi prin El ne mişcăm. Deci, dacă toate sunt de la Dumnezeu, şi prin El, şi întru El, ce mai este al nostru? Şi voi – zice – sunteţi ai Lui şi răscumpăraţi cu sângele Lui. Şi cât ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu!
Dar de ce? Pentru că fiinţa noastră nu se poate despărţi de Dumnezeu, nici nu poate creşte, nici nu poate să se mişte fără El. Şi dacă atâtea daruri avem de la Dumnezeu şi atâtea bunătăţi, trebuie să-I mulţumim pururea şi să umplem gura noastră de mulţumire.
Azi dimineaţă o femeie a plătit două pomelnice pentru vii şi zice: „Mulţumim Preasfântului Dumnezeu pentru binefacerile Lui că ne-a ajutat nouă”. Sunt şi suflete recunoscătoare. Ştiţi ce a făcut femeia aceea? L-a mişcat pe Dumnezeu ca să-i facă şi mai bine. Căci aşa zice Sfântul Isaac Sirul: „Dacă Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru puţin, Îl mişti să-ţi facă şi mai mare bine”. El zice aşa: „Dacă tu, omule, Îmi mulţumeşti pentru puţin, pe urmă Eu am să-ţi fac şi mai mare bine şi în veacul de acum şi în cel viitor”. Deci fericit şi de trei ori fericit este creştinul care mulţumeşte lui Dumnezeu în toată vremea pentru binefacerile Lui.
Ne vorbește Părintele Cleopa 10, Ediţia a II-a îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 85