Actualitate

„Moşule, lasă ţigară, că te duci în fundul iadului!“

10029

Vine unul la mine, nu se lăsa de un păcat, şi încă era om bătrân, şi-mi zice:

– Părinte, ce să fac că nu mă pot lăsa de fumat? Dă-mi canon aspru, că nu mă pot lăsa…

– Moşule, lasă ţigară, că te duci în fundul iadului!

– Părinte, m-am obişnuit şi n-o pot lasă.

– Moşule, eşti bătrân, şi nu ştii când vine moartea!

– Vreau să scap de ea, dar nu ştiu cum!

– Dacă nu te poţi lăsa de păcat, cum ai să rabzi focul iadului?

– Mi-e frică de iad, dar de fumat nu mă pot lăsa!

Aveam un sfeşnic cu o lumânare mai groasă, şi-i zic:

– Ia vino încoace! Ia ţine degetul la lumânare!

– Văleu! Nu pot!

– Ţine-l acolo!

Şi-i iau mâna şi i-o ţin eu.

– Nu pot, părinte, mă arde!

– Ţine-o acolo, frate! Când ţi-o veni dracul cu poftă, pune o lumânare şi ţine mâna. Vrei să te duci în iad? Acolo nu-i lumânare. Cuptoare cu foc, de miliarde de ori mai tari ca asta. Pune mâna în foc şi vezi! Stai până ce arde, până ce-o curge sângele, până ce-or cădea ciolanele! Să vezi, mai vine pofta?

– Bine zici, părinte, aşa am să fac! De-acum nu-mi mai trebuie să pun ţigară în gură câte zile voi avea.

– Şi dacă te mai robeşte vreo patimă, să ţii mâna în foc şi să n-o iei de acolo până nu-ţi vei aduce aminte de focul iadului. Şi acesta ţi-i canonul: să zici: „Doamne Iisuse…“ şi să pui mâna la foc. Să vedem, o să-ţi mai trebuiască spurcăciuni?

Ehee, păi dacă uităm de focul acesta, de cel veşnic nu scăpăm! Vai de noi, căci degeaba am mai văzut soarele pe pământ. Ce, crezi că-i glumă, frate? Îţi spune Hristos, ţi-au spus proorocii, ţi-au spus patriarhii, ţi-au spus drepţii şi vine şi Dumnezeu din cer şi-ţi spune că este foc veşnic. Focul iadului nu se stinge şi viermele nu doarme acolo. Vine Dumnezeu să-ţi spună că este foc veşnic! Cine trebuia să ne mai spună, fraţilor, de ziua judecăţii? Ţi-a spus: „Legaţi-i mâinile şi picioarele, aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“. Este glumă aceasta?

Extras din Părintele Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, nr. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria


Articole Asemănătoare
10522

Un chip al pocăinței noastre

  Întâmplarea pe care vreau să o povestesc s-a petrecut în toamna anului 2008. Instituţia noastră este unicul penitenciar spital unde sunt internaţi atât bărbaţi, cât şi femei. Şi, într-o celulă de femei din secţia Chirurgie, a fost şi o ţigancă – Zamfira. Când unul din voluntari a venit cu o seară înainte să întrebe […]

Articole postate de același autor
53

Nu permiteţi nici unui gând rău să intre în inima voastră

Greutatea de a comunica cu semenul provine întotdeauna dintr-o lipsă de rugăciune şi iubire. Cum spunea „Stareţul” Siluan, se poate întâmpla ca, în ciuda rugăciunilor celor mai fierbinţi, sporul să fie dificil. Totuşi, când ajungi, prin rugăciunea lui Iisus, să trăieşti în pace cu o persoană, devii capabil să trăieşti cu milioane de alte persoane […]