S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
A mărturisi, a spovedi păcatele, este o virtute, o biruință a omului împotriva eu-lui său, împotriva mândriei care este de la diavolul; este una din marile virtuți ale faptelor bune. În clipa când ai primit iertare sub epitrahil de la preot, păcatele spuse cu căință, cu lacrimi, se șterg din catastifele demonilor. Dacă nu spui […]
Din înaltul cerului, trimite-mi Doamne, mâna Ta cea tare, Că-s înconjurat în valuri și mă clatin rău pe mare. Când îngenunchez, Stăpâne, și ca să mă rog aș vrea Vin ispitele alături și mă-ncurcă-n mintea mea. Dar vino, Doamne, lângă mine, Când eu Te chem cu atâta drag, Ajută-mă, o, Iisuse, să trec al greutății […]
