Astăzi, sunt mii şi zeci de mii de creştini care nu mai postesc şi nici nu se mai tem că smintesc pe alţii. Mănîncă tatăl de faţă cu femeia şi cu copiii săi de dulce, sau mănîncă mama de dulce de faţă cu copiii care trebuie crescuţi în frica de Dumnezeu. Nu se tem nici de Dumnezeu că strică postul, nu le e ruşine nici de cei ai casei.
Vai de noi şi de noi! Am ajuns mai rău decît butucii cei nesimţitori, mai rău decît păgînii, că numai numele de creştin îl mai purtăm. Am ajuns cum a proorocit Pavel, marele luminător al lumii: în vremea aceea vor avea numai chipul bunei credinţe, dar puterea ei o vor tăgădui (II Timotei 3, 5).
Din Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești, Editura Teognost, p. 209, Cluj-Napoca, 2004
