Tati, te rog, nu divorța și de mine!

20857

Știu, pe mama nu o mai iubești. Te-am auzit țipând la ea de atâtea ori încât știu. Nici nu mai arată ca atunci când te-ai îndrăgostit de ea…intre timp m-a avut pe mine și asta i-a adăugat câteva kilograme și câteva priorități în plus. Da, știu și că a fost mai rece cu tine. Era atât de atentă cu mine încât sigur și asta a făcut-o să fie asa fată de restul lumii. Nu am vrut sa îți iau locul pentru că singurul loc pe care mi l-am dorit a fost intre voi, pe canapea, uitându-ne la desene sau, intre voi pe o bancă, în parc, în timp ce amândoi îmi spuneți ce mult mă iubiți.

Am crescut intre timp tati! Mai mult fără tine, dar am crescut. Nu sunt destul de mare încât să merg la scoală dar sunt destul de mare încât să nu te judec. De fapt, nu am fost niciodată suficient de mic încât să o fac…

Eu, de când m-am născut am știut doar să vă iubesc și pe tine și pe mami și iubirea față de unul dintre voi nu a însemnat niciodată lipsa iubirii față de celălalt.  Știi, tati, noi copiii chiar avem un suflet atât de mare încât putem iubi doi oameni de-odată!

Acum vreo 2 ani, când încă eram trei în casă,  îmi amintesc că am venit să te iau în brate și mi-ai spus să mă duc la mami, că eu cu ea țin. Mi-a zis și ea de câteva ori același lucru, dar tu nu știi. Habar nu aveam ce înseamnă să țin cu unul sau cu altul. Vă iubeam pe amândoi la fel și pentru războiul dintre voi chiar eram prea mic.

Într-o zi ai plecat. Am înțeles că ai divorțat de mami și am mai auzit și că eu de acum înainte mă numesc pensie alimentară pentru tine. Nu știu ce-i aia dar am auzit că asa se numește grija pe care mi-o acorzi.

Nu știu cum vedeți voi ca adulți, dar pentru mine grija de care am nevoie înseamnă să mă întrebi dacă am mâncat, să știi ce îmi place să fac și să îmi spui zilnic că mă iubești în timp ce mă mângâi ușor.

La început, săream mereu în sus când suna telefonul. Întrebam dacă ești tu. Abia așteptam să te aud și să îți povestesc cât de dor îmi e de tine. După câteva luni m-am oprit. Am înțeles că telefonul nu sună niciodată pentru mine.

Intre timp am învățat să scriu și să citesc și tare as fi vrut să îți arat ce priceput sunt la asta. Am așteptat în schimb cu nerăbdare plicul tău, cel pe care spunea mama că mi-l trimiți în fiecare lună. L-am desfăcut cu sufletul la gura căci eram convins că scrie ceva frumos din moment ce e de la tine. Doamne! Erau doar niște hârtii și nici urmă de scrisul tău sau de vreun cuvânt pentru mine.

Au fost clipe grele tati…Multe momente în care am plâns și m-am întrebat cu ce te-am supărat atât de tare …

După 2 ani mi-a spus mama că vii să mă scoți la un suc.  Nu pot să îți spun cum am făcut când am aflat. Am fost atât de fericit că m-ai iertat și că te voi vedea. Am rugat-o pe mama să îmi dea să port hăinuțele noi. Cele pe care le păstram pentru grădiniță. M-am încălțat cu pantofiorii verzi și mi-am pus și cravată. Voiam să fii mândru de mine. Mi-am făcut și o listă cu tot ce îți voi povesti din timpul în care ai lipsit. Cum îți voi spune de Cerasela, prietena mea de la grădiniță și de motanul vecinilor… de prima mea compunere și primul premiu câștigat.

Mi-am făcut și freza și am ieșit la primul tău claxon. Nu voiam să mă aștepți căci eu știu cât de grea e așteptarea.

Ne-am așezat la masă și mi-ai luat o înghețată și un suc. Am început să îți povestesc dar ți-a sunat telefonul și ai vorbit mult la el. După ce ai terminat ți-am arătat cămașa mea nouă și am mai încercat o dată să îți spun de motan … am văzut că nu m-asculți și că te plictisesc. Atunci, am pitit lista cu tot ce voiam să îți spun.
Am ascuns-o și am tăcut… de teamă să nu te supăr și să divorțezi de mine…

sursa http://lolrelai.ro/


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
2318

Omul frumos e cel ce urcă invers pe scară! Săptămâna Religiei la Liceul „Meșterul Manole” din Sălcuța

„O cuvinte desenate pe gură, o, vorbele noastre fardate! O, pâinea mâncată pe gratis, cum să ți-o ierți?! Cu orice carte de noi necitită,  Noi sălbăticim cărți!” Studiind istoria poporului nostru, ajungem la înțelegerea că școala s-a născut în Biserică. Și chiar dacă a devenit o instituție aparte, școala adevărată a rămas credincioasă învățăturii Bisericii […]