Actualitate

Este un păcat să nu-ţi alăptezi copilul din orice motiv în afară de boală

4506

Este un păcat să nu-ţi alăptezi copilul din orice motiv în afară de boală. O asemenea atitudine perverteşte radical instinctul matern, se împotriveşte planului dumnezeiesc privitor la familie şi la căsnicie.

În plan psihologic, trecerea bruscă şi prematură la alimentaţia artificială reprezintă un stres puternic. Nou-născutul rămâne lipsit de lucrul principal – de comunicarea cu mama, de căldura şi grija ei, de ceea ce în popor se numeşte „vitamina M” (dragostea de mamă). Contactul integral cu mama creează condiţiile optime pentru dezvoltarea psihofizică normală a copilului, pentru stabilirea unor relaţii calde, întemeiate pe încredere, a unei legături duhovniceşti profunde, pe termen lung. Iar dezobişnuirea de piept şi obişnuirea cu biberonul îl înstrăinează pe copil de comunicarea cu mama, îl sileşte la un surogat de comunicare – nu cu un om viu, ci cu un obiect neînsufleţit.

În fine, de pe poziţiile medicinei, laptele de mamă reprezintă alimentul cel mai valoros, de neînlocuit, pentru nou-născut. El conţine în proporţii ideale toate substanţele esenţiale – proteine, grăsimi, carbohidraţi, microelemente, vitamine, hormoni, enzime şi anticorpi; susţine în mod ideal imunitatea şi apără de infecţii. Copii care au fost la sân fără întârziere sunt de obicei mai liniştiţi şi mai sănătoşi decât cei ce au fost lipsiţi de posibilitatea aceasta. Laptele de la o mamă străină (şi cu atât mai mult laptele de animale sau preparatele artificiale) sunt mult mai puţin potrivite pentru copil din punct de vedere imunologic şi genetic decât laptele propriei mame.

Aşadar, abandonarea copilului sau chiar simplul refuz neîntemeiat de a-l alăpta au o influenţă extrem de negativă asupra lui. Este foarte important de ştiut lucrul acesta mai ales acum, când procentul copiilor abandonaţi sau „trecuţi pe biberon” creşte, iar alimentarea naturală, prin alăptare, se „demodează”.

Din K. V. Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, p. 25-26


Articole Asemănătoare
100

Inoncenţa – haina sufletului frumos

Inocenţă… eu, cand spun inocenţă, mă gândesc la curăţie sufletească. Oamenii inocenţi sunt oamenii curaţi cu sufletul şi cu trupul. Gândindu-ne că lumea în care trăim este plină de crime, furturi, violuri şi desfrâuri de tot felul, am putea fi tentaţi să spunem că nu mai există inocenţă. Dar nu este aşa! Eu am întâlnit […]

Articole postate de același autor
7366

Dumnezeu dragoste este. Ai dragoste, eşti cu Dumnezeu. Nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine

1. „Stinsu‑s‑au iscodind iscodiri”. Adică a pierit toată credinţa, toată simplitatea atunci când iscodeşti toate şi toate pricinile. 2. Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră, la prostimea noastră, ca să nu mai iscodim cu mintea toate şi să ne pierdem credinţa. 3. Înţelepciunea lumii acesteia nebunie este înaintea lui Dumnezeu. Adică […]