A venit o doamnă la Taina Spovedaniei și recunoaște: ,,Părinte, am un copil de 5 ani, Gabriel și acum sunt însărcinată. Cu o săptămînă în urmă am vrut să fac avort”. Destul de calm, ferm întrebător, o pun în încurcătură. Zic: ,,pe cine ați vrut să omorîți, pe copilul de 5 ani, pe Gabriel sau pe cel din burtă?” ,,Părinte cum pot să-l omor pe Gabriel? El e viu..” Îi creez imaginea mai departe și-i zic: ,,Spuneți-mi vă rog, dvs țineți minte cum arăta Gabriel la termenul de 4 săptămîni? ,,Da”, se auzi un răspuns pesimist.
Este viu copilul din burtă, sau nu, aceasta este întrebarea mea ? Și nu aștept de la nimeni răspuns, fiindcă îl cunosc și îl mărturisesc. Răspunsul este afirmativ, revelat, categoric, dezvăluitor și de netăgăduit. Știți, oamenii nu cred în Dumnezeu din mai multe pricini:
o fiindcă nu-L văd pe Dumnezeu,
o fiindcă Dumnezeu nu este la îndemîna oamenilor și
o fiindcă judecățile oamenilor nu corespund cu judecățile lui Dumnezeu.
Nu vezi copilul, dar oare poți să nu îl simți ?
Fiți siguri că chiar dacă noi suntem imperceptibili și nu simțim viața din burta mamei, copilul trăiește istoria lui. La opt săptămîni, inimioara îi bate cu sete de viaţă. ,,Putem spune, oare, că atunci când Maica Domnului L-a zămislit pe Mântuitorul Hristos, înainte de un anumit moment – a 4-a, a 14-a, a 18-a, a 28-a săptămână – Acesta, nu a fost Om şi nu a fost (fara) Dumnezeu întrupat? Nu: în momentul concepţiei, embrionul este deja om, şi distrugerea lui reprezintă un omor. Lucrul acesta trebuie privit în mod serios şi fără ocolişuri; aici nu încape nici o dezvinovăţire”, cugetăMitropolitul Antonie de Suroj. Copilul din burta mamei este Fiul sau Fiica noastră. El va semăna cu Mama sau cu Tata, copilul este voia lui Dumnezeu.
Dragi părinți să constatăm, că facem o mulțime de păcate. Trebuie să ne abţinem ,,total” de la reaua încălcarea a libertăţii noastre, dar în raportul gravităţii păcatelor, să admitem că ,, sunt păcate fără de care omul ar putea trăi”. De ajuns că greşim în fiecare clipa cu diferite neascultări de Dumnezeu. Să nu atragem dreapta judecată a lui Dumnezeu prin păcate strigătoare la cer. Păcatele devin tot mai grave în dependenţă de consecinţe şi cercul pe care îl includ. Putem să trăim evitînd avortul. Putem să trăim normal şi să ne bucurăm de viaţă fără a ucide pruncii. Trebuie să ne abținem de la omorul copiilor care presupune şi omorîrea noastră, atît a sufletelor noastre, a trupurilor şi a familiei. Este interzisă crima asupra copiilor nevinovaţi!
Omorul copiilor este o gaură în sufletul dumneavoastră! E logic și rațional, deoarece copilul este o parte din tine. Omorînd un copil, omori o parte din tine! La auzul faptelor și comentariilor referitoare la o acțiune ucigătoare făcută personal, o să fugiți cu ochii, pentru a ascunde durerea. Durerea sufletească a omorîrii pruncilor poate fi înlocuită cu reînvierea copilului. Noi nu putem să îi înviem pe copii ucişi. Dar totodată, Dumnezeu nu ţine minte răul şi este minunat dacă Atotmilostivul Dumnezeu ne dăruiește iarăși copii.
În timp, se accentuiază o tendință ca această durere să fie înăbușită: cu uitarea, trecerea peste, nepăsarea, astuparea urechilor la strigătul copiilor, ignorarea legii dumnezeiești și omenești și amăgirea personală a eului, prin argumente create de voința păcătoasă, muritoare, și căutătoare de confort. Sensul sotereologic şi mistic al vieții se schimbă pe cîteva nopți dormite bine.
De ce trebuie să suferim? Oare nu au greșit îndeajuns oameni ca să ne învățăm pe păcatele lor?
Medicina ne dă mai multe soluții, ,,ultima” find abstenența. Biserica lui Hristos nu atentează la viaţa pruncilor, Ea ne dă o soluție, fiind ,,prima și unica”: abținerea de la relaţii sexuale, curăţenia trupească, fecioria, viaţa îngerească. Abținerea de la relații sexuale în cadrul familiei nu este păcat. Scopul soților este mîntuirea unuia prin celălat, (pr. Arsenie Papacioc) iar mijlocul perfect, recomandat de Dumnezeu, este atît fecioria cît și nașterea de prunci. Abţinerea este singurul raţionament! Nu poate să existe alt argument pe care să-l echilibrăm într-o balanţă cu o viaţă de om!
Din motivul că Dumnezeu ne iubeşte, vrea ca să ne vadă fericiţi.Scopul creării oamenilor este acela de a se împartași din fericirea divină. Văzînd că cădem în păcate, Dumnezeu, după darul Tainei Sfîntului Botez, ne mai îmbogăţeşte posibilitatea îndumnezeirii după har, prin Taina Pocăinţei. Ne pocăim prin faptul recunoaşterii şi mărturisirii păcatului, dar totodată şi prin abţinerea de la păcat. Păcatul este distrugerea omului. Biserica lui Hristos ne aşteaptă să ne curăţim de păcate. Biserica lui Hristos ne aşteaptă să ne întărim în dorinţele cele bune, deoarece de multe ori dorim să facem binele, dar nu reuşim.
Cauza primară a avortului este necredinţa. Iar necredinţa estu hulă adusă lui Dumnezeu. Păcatul blasfemiei adusă lui Dumnezeu nu se iartă.
,,După lepădarea de credinţă, cel mai mare păcat care se face în lume este uciderea de prunci. Aceste două păcate atrag grabnica mânie și pedeapsă a lui Dumnezeu peste oameni.” ne spune Părintele Paisie Olaru.
Cauzele derivate ale avortului sunt multe, deoarece multiple şi viclene sunt meşteşugurile diavolului, urîtorul vieţii şi fericirii, şi prin diverse căi amăgeşte omul, el fiind Tatăl Minciunii. O mamă care avortează, alungă binecuvîntarea lui Dumnezeu din casa ei, din sînul familiei şi din viitor. Nu vă îngrijoraţi, Dumnezeu de toţi are o nemăsurată milă şi purtare de grijă. Nu te teme de ziua de mine că Dumnezeu este deja acolo !
Avortul este o problemă stringentă a societăţii. O societate are nevoie de viaţă. Viaţa are nevoie de oameni.
Lupta cu această pată publică, dar care se retrăieşte ca o durere personală de fiecare mamă trebuie dusă împreună. Fiecare creştin are misiunea de a face şi învăţa legea morală divină. În cuprinsul Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni, anul acesta se va acorda o deosebită atenţie mamelor cu risc de a avorta. Titlul de referinţă ,,Anul ocrotirii familiei creştine şi lupta împotriva avortului, nici un copil separat de familie”, este un îndemn permanent al glasului vieţii. Tema se va scrie prin conferinţe, acţiuni publice de consolidare, planuri de prim-ajutor, susţinere morală a mamelor. Nu uităm de drepturile mamei, dar nu atentăm la viaţa copiilor!
Dumnezeu să ne întărească pe fiecare să procedăm corect, unica măsura fiind dragostea lui Iisus Hristos, care nevinovat fiind, S-a jertfit pentru noi, ca noi să fim vii.
Preot Nicolai BOIAN
articol preluat de pe ucenic.info
