Actualitate

Leac pentru mânie

83

Deseori ne întrebăm cum să învin­gem anumite patimi, una dintre care este şi mânia. Cu toate că mergem la biserică şi vrem să creăm impresia unor buni creştini, devenim foarte des impulsivi şi nervoşi, ajungând să ne supărăm nu doar pe cei din jur, ci şi pe noi înşine. Am încercat însă vreodată să alungăm cu adevărat această pa­timă? Chiar dacă ne dorim, putem reuşi acest lucru numai printr-o cre­dinţă fermă şi curată în Dumnezeu.

Unul dintre cele mai bune leacuri împotriva mâniei este blândeţea, căci după cum spune Sf. Casian Românul: „Mânia orbeşte ochii sufletului şi nu-1 lasă să vadă Soarele Dreptăţii”.

În această stare ne aflăm noi, fiind orbi sufleteşte şi de aceea nu putem să ne învingem patimile. Ne este greu să îi iubim pe cei ce ne urăsc şi ne supărăm pe ei foarte repede. Dar oare şi Hristos s-a supărat pe cei care L-au bătut şi L-au chinuit?

Cum putem dobândi şi noi acest „leac” împotriva mâniei? Prin răbda­re, nădejde şi dragoste. Răbdarea este o comoară pe care Domnul i-o dă­ruieşte celui care îl caută. Căutându-L şi noi, vom învăţa să răbdăm până la capăt, căci numai aşa vom primi cununa. Nădejdea nu o dobândim dacă nu credem că Hristos ne poate da ceea ce cerem. Tot ceea ce trebuie să facem este să fugim de deznădejde. La Dumnezeu orice este cu putinţă, să credem în vorbele Lui: “Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, cău­taţi şi veţi afla”, veţi vedea că nu este greu să urcăm încă o treaptă pe scara Mântuirii, chiar dacă ispitele sunt la tot pasul şi în tot locul. Cea mai scurtă definiţie a nădejdii este: „Aşteptarea cu încredere a bunătăţilor făgăduite de Dumnezeu”.

Şi iată-ne ajunşi la dragoste. Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţi­rea duhului. Şi aceasta este dragostea despre care vorbeşte Sfânta Scriptură. Având aceste trei elemente indis­pensabile, putem spune că am dobân­dit blândeţea, respectiv leacul care ne ucide patimile. Să avem, aşadar, răb­dare, nădejde şi dragoste şi vom primi cele cerute de la Domnul. Să ne în­toarcem şi noi, păcătoşii, cu toată in­ima la spovedanie şi la lucrarea fapte­lor bune şi iarăşi vom dobândi harul Sfântului Duh în inimile noastre.

Preot Octavian MOȘIN


Articole Asemănătoare
3254

Tot păcatul se cheamă cădere…

De ce se cheamă păcatul cădere? Căci se zice: a căzut cineva în păcatul curviei, sau a căzut cineva în mândrie, sau în lăcomie, sau în beţie sau în iubire de argint, sau în ură. Tot păcatul se cheamă cădere. De ce? Pentru că păcatele ne trag în jos de la Dumnezeu, ne coboară de la […]

Articole postate de același autor
2476

„Văzând, nu văd, fiindcă păcătuiesc…”

Cu aceste cuvinte plânge Sf. Efrem Sirul în rugăciunile sale, înțelegând că postul ne deschide ochii sufletului. Numai eliberându-ne de povara păcatelor, de greutatea de pe suflet, altfel respirăm, altfel privim lucrurile, altfel ne uităm unul în ochii altuia… Mă conving a nu știu câta oară de adevărul gândului: „Nu păcatul, ci lipsa de pocăință […]