Am observat că în familiile în care soţul îşi bate soţia aceasta din urmă a permis cândva o foarte mare greşeală: când a început totul, n-a luat măsuri, şi în consecinţă şi-a pierdut demnitatea de femeie. Desigur, aceasta nu-l justifică pe soţ, câtuşi de puţin! Să bată o femeie poate numai un bărbat foarte slab, care nu e capabil să ţină piept unuia puternic.
Unora dintre femeile oropsite li se pare că o asemenea supunere slugarnică le place mult „domnilor şi stăpânilor” lor. De fapt, nimeni n-are nevoie de o femeie care şi-a pierdut demnitatea, care este frântă moral. Înfăţişarea soţiei care stă în genunchi şi îi sărută, literalmente, picioarele stârneşte într-un astfel de bărbat sentimentul de dezgust, nu de milă.
Altfel spus, femeile pot fi sfătuite: „Să nu vă pierdeţi pe voi înşivă, să nu vă pierdeţi propria demnitate!”. Da, bărbaţilor le place atunci când sunt ascultaţi, când femeia li se supune, dar nu când se înjoseşte în faţa lor. Există lucruri care nu trebuie răbdate și îndurate fără cârtire: bătăile, infidelităţile, alcoolismul și narcomania. Asta nu înseamnă că soţia trebuie să se ia la bătaie cu soţul, ci că trebuie să se lupte pentru el. Indiferenţa vă va distruge şi pe voi, şi pe el.
Din Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 60
