Un doctor intrase grăbit în spital, după ce i se telefonase pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie.
L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat:
– De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?
Medicul a zâmbit şi a spus:
– Îmi pare rău, nu eram în spital şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.
– Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu ar muri acum, ce aţi face??, a spus tatăl furios.
Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns:
– Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfânta “Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.” Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.
– A da sfaturi, când nu suntem îngrijorat, e foarte uşor, a murmurat tatăl.
Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit.
– Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat! Şi, fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind.
– Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!
– De ce e aşa de arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute, pentru a-l întreba despre starea fiului meu, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă, la câteva minute după ce medicul plecase.
Asistenta a răspuns, cu lacrimi pe faţă:
– Fiul său a murit ieri, într-un accident de maşină, iar el era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind, pentru a termina înmormântarea fiului său.