Cu Fecioara Maria începe anul bisericesc și cu ea încheie, prin praznicul Adormirii sale(15/28 august).
Și dacă lui Dumnezeu îi aducem cu toții adorare, sfinților – cinstire, doar Maicii Domnului i se cuvine preavenerare.
Ea este privită nu doar ca Mamă a oricărui creștin, dar și ca simbol al fecioriei, al purității… ca grabnică mijlocitoare în fața lui Dumnezeu pentru nevoile noastre. Adesea mai este numită „a doua Evă”, căci dacă prin prima a intrat păcatul și, deci, moartea în lume, prin Fecioara Maria vine Mântuitorul.
Ea este privită nu doar ca Mamă a oricărui creștin, dar și ca simbol al fecioriei, al purității… ca grabnică mijlocitoare în fața lui Dumnezeu pentru nevoile noastre. Adesea mai este numită „a doua Evă”, căci dacă prin prima a intrat păcatul și, deci, moartea în lume, prin Fecioara Maria vine Mântuitorul.
„Aşa cum înainte oamenii de pe pământ se uitau la cer şi se închinau lui Dumnezeu din pricina faptului că se spune că Acesta locuieşte în cer, căci zice [Psalmistul]: „Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei” [Ps 122, 1], tot aşa mai apoi îngerii din cer se uitau la pământ şi la Fecioara din el şi Îl slãveau şi se închinau lui Dumnezeu, pentru că în Ea Cel Nearătat S-a făcut arătat, Cel Neîmpărtăşit S-a fãcut împărtăşibil, Cel Nevăzut S-a fãcut văzut de infinite ori infinit mai mult decât mai înainte în ceruri (…) Așa cum nimeni nu poate să vină la Tatăl decât numai prin Fiul (Ioan 14, 6), tot așa nici la Fiul, Care e Izvorul natural al Duhului Sfânt, din Care vine toată procurarea celor bune, nimeni nu poate să vină decât prin Mama Lui, care e partea dinăuntrul catapetesmei, sfânta sfintelor, din care Dumnezeu vorbește cu toată firea creată.”, ne mărturisește Sf. Teofan al Niceei.
Pe ea s-o avem mereu în suflet, căci doar prin ea ne apropiem de Dumnezeu, pe Care l-a simțit, l-a născut, l-a crescut și l-a urmat. „Mai unită cu Hristos decât toți sfinții, și de aceea mai presus de toți sfinții și îngerii, se află Maica Domnului, ca Una care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu zămislit și născut din ea ca om și apoi L-a purtat în brațe ca prunc și a rămas unită cu El prin afecțiunea omenească supremă pe care o trăiește o mama față de fiul ei.”, explică Părintele Dumitru Stăniloae, pentru ca să continue: „În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni.”
Femeie prin excelență, ea devine un model desăvârșit pentru fiecare femeie, din orice timp și loc, chiar pentru cea modernă. De la ea învățăm: smerenia, ascultarea, supunerea, sensibilitatea, tandreţea, frumuseţea lăuntrică, delicateţea, gingăşia, sensibilitatea, fineţea, credincioşia, jertfelnicia şi, nu în ultimul rând, maternitatea.
Probabil de asta afirma poetul nostru Gr. Vieru: „Femeia se naşte mamă, bărbatul se naşte pur şi simplu…”, să fie sprijin, protector al familiei.
Venerarea pe care nu doar femeile, ci toţi creştinii o aduc Maicii Domnului trebuie să se reflecte în viaţa fiecărui creştin în parte. Ea rămâne a fi pururea rugătoare și mijlocitoare în calitatea sa de Maică a Fiului lui Dumnezeu.
Preot Octavian Moșin
