În 1905, când Stareţul Siluan şi-a petrecut câteva luni în Rusia, mergea adesea pe la mănăstiri. Într’o astfel de călătorie cu trenul şedea în faţa unui negustor. Acesta, prietenos şi-a deschis tabachera de argint, oferindu-i o ţigară. Părintele Siluan i-a mulţămit, dar nu a luat ţigara.
Atunci negustorul a început să-i zică: «Nu cumva, Părinte, o refuzi pentru că o socoteşti un păcat? Dar fumatul adesea ajută viaţa activă; e bine să întrerupi încordarea muncii şi să te odihneşti câteva minute. El înlesneşte o convorbire despre negustorie, sau cu prietenii şi, în general, în viaţă…» Şi continuă să vorbească despre folosul fumatului, încercând să-l înduplece pe Părintele Siluan să ia o ţigară. Atunci Părintele Siluan s-a hotărât totuşi să-i spună: «Domnule, înainte de a fuma o ţigară rugaţi-vă, ziceţi un Tatăl Nostru». La care negustorul a răspuns: «Să te rogi înainte de a fuma parcă nu prea merge». Drept răspuns, Siluan îi zice: «Deci tot lucrul înaintea căruia nu merge o rugăciune nesilită, mai bine nu-l faci.» [„Cel mai bine e să nu faci nimic din cele ce nu pot fi precedate de o rugăciune”.]
Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Editura Accent Print, Suceava, 2013, p. 501
