– Prin îmbisericire, pruncul nou-născut este dăruit lui Dumnezeu, Care i-a dat viaţă, în semn de mulţumire, iar mama primeşte curăţire firească şi binecuvântare pentru a naşte şi alţi copii.
Această rânduială pentru curăţirea femeii după naştere o avem din Legea veche. Căci aşa a venit şi Maica Domnului cu pruncul Iisus în braţe, împreună cu dreptul Iosif la templul din Ierusalim, după 40 de zile, când dreptul Simeon a luat Pruncul în braţe şi a zis: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace…” (Luca 2, 22-32).
Femeia după naştere nu poate intra în biserică până la 40 de zile. Iar la 40 de zile mama îşi ia pruncul în braţe şi stă în pridvorul bisericii, până când preotul îi citeşte rugăciunea de curăţire şi o altă rugăciune de binecuvântare pe capul pruncului. Apoi preotul ia pruncul în braţe, asemenea dreptului Simeon, şi intră cu el în biserică, rostind la intrare şi la toate icoanele mari această rugăciune: Se îmbisericeşte robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului și al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Mama, mergând după preot, se închină şi ea la toate icoanele, mulţumind lui Dumnezeu că i s-a dat har şi putere să nască un prunc pe lume. Dacă copilul este de parte bărbătească, preotul îl închină şi în Sfântul Altar, atingându-i creştetul de cele patru colţuri ale Sfintei Mese. Apoi îl închină şi la icoana Maicii Domnului şi îl duce înaintea sfintelor uşi, de unde îl ia mama lui. Dacă este parte femeiască, nu se duce în Sfântul Altar, ci se dă în braţele mamei sale în faţa icoanei Maicii Domnului. Din această zi femeia are voie să vină regulat la biserică.
Din Cartea familiei, Ghid pentru familiști și pentru nefamiliști. Ed. Cu drag, 2011, p. 84