Patrimoniul bisericesc constituie una dintre cele mai reprezentative file din moștenirea culturală a omenirii. Păstrarea acestuia contribuie la o integritate mai rapidă și o conlucrare mai coerentă între societate și biserică.
Discutând cu Sergius Ciocanu, șeful Direcției Patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii, am aflat mai multe amănunte atât despre istoria patrimoniului bisericesc din Moldova, cât și despre situația în care se află la moment.
,,Bisericile localităților noastre au fost edificate prin grija și străduința comunităților locale, fie în baza de colecte de bani realizate de enoriași, fie în baza unui act de ctitorire asumat de către moșierul local. Multe dintre aceste biserici au fost construite ca fiind paraclise ale curților boierești din satele respective, - spune Sergius Ciocanu. - De fapt, acestea sunt bunuri care aparțin comunității locale, reprezentată de autoritatea locală și în mod general de către stat, care este obligat să țină cont de existența lor și să le asigure utilizarea în scopul prevăzut. Respectiv, atât statul, cât și autoritatea publică locală și fiecare cetățean în parte au datoria de a proteja aceste bunuri.’’
Bisericile de altădată nu au fost proprietatea unei mitropolii sau a unei episcopii, dar, în primul rând, au fost proprietatea comunității locale. Respectiv, autoritățile eparhiale asigurau plasarea în parohia dată a preoților pentru a deservi necesitățile spirituale doar în condițiile când comunitatea își lua obligațiunea să asigure preotul cu locuință, venituri și un anumit lot de pământ.
Șeful Direcției Patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii a mai spus, că unul dintre elementele de bază a sistemului de protejare a patrimoniului cultural este încheierea unui contract de folosință și protecție referitor la un bun, căruia i s-a atribuit statut de monument. Deci, în actul inițial se stabilesc obligațiunile celor ce gestionează acest bun și ale (sunt două părţi, doi subiecţi) celor care asigură condițiile juridice acestei protejări.
În cazul, când gestionarii nu cunosc cele mai elementare lucruri, prevăzute de legislaţia privind patrimoniul material naţional, locaşurile vechi sunt deseori reconstruite, reparate fără a se ţine cont de arhitectura istorică. Domnul Ciocanu şi-a exprimat regretul şi îngrijorarea de faptul, că de foarte multe ori intervențiile neprofesioniste și contra prevederilor legale existente conduc la diminuarea valorii bunurilor ca mărturie a epocii în care au fost construite și adesea dintr-o construcție cu o valoare autentică deosebită nu mai rămâne absolut nimic.
În Registru Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, care a fost aprobat de parlamentul RM în anul 1993, sunt incluse majoritatea bisericilor de zid și de lemn existente pe teritoriul țării. Cu părere de rău, în cazul multor edificii s-a intervenit în așa mod încât s-a ajuns la diminuarea valorii acestora ca mărturie a spiritualității și culturii neamului nostru.
Actualmente, Ministerul Culturii și Mitropolia Moldovei se află într-o strânsă colaborare în vederea protejării și valorificării patrimoniului bisericesc. Astfel, au fost încheiate contracte de colaborare în scopul protejării bisericilor și mănăstirilor istorice.
A consemnat Maria Cucută-Rujină
