Actualitate

Părintele Alexei Savcenco: ,,Cu cât boala este mai înaintată, cu atât apropierea și dragostea față de Creatorul nostru sunt mai aprinse”

6187

Prezența Bisericii în instituțiile medicale constituie o necesitate și un element esențial în lupta cu boala. Astfel, vindecarea bolii nu poate veni decât din unirea cu Dumnezeu care îndepărtează suferința bolnavului. Cu alte cuvinte, Biserica face parte din însăși rațiunea de existență a spitalului, iar preotul devine astfel indispensabil în a înarma bolnavul cu arsenalul de luptă împotriva bolii și a angoasei morții.

Este o realitate pe care o atestăm practic la fiecare biserică din Chişinău. Spitalul Clinic de Psihiatrie nu este o excepţie. Aici funcţionează biserica ,,Sf. Trei Ierarhi”, unde timp de 21 de ani slujeşte parohul  Alexei Savcenco. Părintele afirmă, că pe parcursul acestor ani a întâlnit foarte mulți oameni neputincioși, dar care au credință, dragoste și nădejde în Mântuitorul nostru.

Bolnavii spitalului vin cu mare dragoste în Casa Domnului cerând însănătoșirea trupului și sufletului lor. ,,Mai mare credință și ascultare ca la acești oameni nu am văzut, pentru că chiar dacă sunt înaintați în boală, aceștia au mereu marea dorință de a primi Taina Sfintei Spovedanii și Împărtășanii, - spune părintele. - Acești  bolnavi conștientizează că nu pot obține vindecare fără Dumnezeu, Care toate le ştie şi Care le rânduieşte pe toate cum este mai bine spre desăvârşirea lor. Orice încercare de vindecare deplină fără harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni este un eşec din start, o iluzie deşartă. Dumnezeu, când vindecă un om, îi cere conlucrarea iubitoare prin pocăinţă şi nevoinţă. Însănătoșirea firii bolnave nu o poate face omul singur apelând la medic şi la remediile naturale ca la un procedeu magic automat, fără să ceară mila şi ajutorul lui Dumnezeu, ci mai întâi, omul trebuie să conştientizeze pe de o parte relaţia sa iubitoare cu Dumnezeu, ca dintre o creatură şi Creatorul ei, iar pe de altă parte ca o relaţie dintre două persoane care se iubesc, cu adâncimi infinite. Or, pe parcursul îmbogăţirii relaţiei cu Dumnezeu, omul poate conlucra cu El prin har la vindecarea întregii sale firi bolnave şi, mai apoi, la sfinţirea sa. Căci vindecarea bolnavului nu se poate face doar prin remedii naturale şi biologice, doar apelând la harul divin prezent în creaţie, ci prin harul divin mântuitor şi sfinţitor adus oamenilor de Mântuitorul Hristos şi deplin prezent în Biserică.”

Întrebat fiind, în ce cazuri medicii sunt neputincioși, părintele Alexei Savcenco a menționat că la fel ca și preoții, medicii sunt neputincioși atunci când pacienții sunt stăpânți de duhurile rele, dar în mare parte bolnavii acestui spital caută apropierea de Dumnezeu cu multă nădejde și smerenie.

Pe parcursul acestor ani de slujire în biserica ,,Sf. Trei Ierarhi'', părintele Alexei Savcenco s-a convins de nenumărate ori că, cu cât boala este mai înaintată, cu atât și apropierea bolnavului față de Creatorul nostru este mai aprinsă și că niciodată nu ești depărtat de Dumnezeu dacă ceri și mulțumești pentru ceea ce ai primit.

Cu desăvârșire, Biserica din cadrul unui spital este binevenită, pentru că îi dă suflet acestuia prin asistența spirituală pe care o acordă pacientului și prin valorile morale pe care le promovează.

Deci, între Casa Domnului și instituția medicală trebuie să existe o adevărată unire luând în considerare, că primii medici au fost preoții, iar în credința creștină Iisus Hristos este numit doctor al trupului și sufletului.

A consemnat Maria Cucută-Rujină


Articole Asemănătoare
29

Prin rugăciune şi sfinţenie puteţi să-i ajutaţi pe copii la şcoală

Ceea ce se face cu părinţii, se poate face şi cu educatorii. Prin rugăciune şi sfinţenie puteţi să-i ajutaţi şi pe copii, la şcoală. Poate să-i adumbrească harul lui Dumnezeu şi, astfel, să devină buni. Nu vă străduiţi cu mijloace omeneşti să îndreptaţi lucrurile rele. Nu va fi nicio roadă. Numai prin rugăciune veţi aduce […]

Articole postate de același autor
7208

„Ori ești hotărât, ori nehotărât. Ori mori, ori trăiești”

Aici vorbește de cele patru virtuți generale (…): chibzuința, bărbăția, întreaga cugetare și dreptatea. Mai întâi, chibzuința este virtutea corespunzătoare părții raționale, crezului omului, adică dacă cuget drept despre Dumnezeu, despre mine însumi și despre lume. În continuare urmează bărbăția, care are legătură cu parte irascibilă, dar și cu voința omului. Bărbăția este conform zicalei: […]