-Dacă într-o zi, începu bătrânul, mergi liniștit pe drum și-l vezi pe fratele tău mergând și el liniștit pe drum și, dintr-o dată, apare un om rău cu un cuțit în mână, care se repede asupra fratelui, îl lovește și-l lasă jos plin de sânge, ce simți tu față de acel frate, milă sau furie ?
Mirat, am întrebat și eu, la rândul meu:
– Cum aș putea să simt furie față de frate, care a căzut victimă răufăcătorului ?
Cu siguranță că mi-ar fi foarte milă și aș încerca să-l ajut pe cât aș putea.
– Vezi, fiecare om care te jignește, care te vatămă, te calomniază sau te nedreptățește într-un fel sau altul este un frate al tău căzut victimă în mâinile diavolului cel răufăcător.
Tu, când vezi că fratele tău te nedreptățește, ce trebuie să faci ?
Trebuie să simți multă milă pentru el și să te rogi fierbinte și în tăcere lui Dumnezeu, ca să-ți fie alături în acel moment de grea încercare și să-l miluiască și pe frate, care e victima tâlharului demon.
Iar Dumnezeu vă va ajuta și pe tine, și pe frate.
De nu vei proceda așa, ci, dimpotivă, te vei înfuria împotiva fratelui, atunci diavolul se va năpăstui și asupra ta și va face tot ce va pofti cu voi amândoi.
Am rămas uimit de expresivitatea şi limpezimea acestui exemplu.
Exemplul dat de Părintele putea fi aplicat în toate relaţiile mele cu ceilalţi. Putea funcţiona ca o regula duhovnicească generală. Trăind într-o vreme de intensificare şi de extindere a agresivităţii de tot felul, de la cea mai subtilă pâna la cea mai grosolană,simţeam că mesajul Părintelui dobândea o actualitate imediată care îndemna la trezvie. Pentru înfruntarea răului era nevoie deci, de discernământ, trezvie şi rugăciune.
Extras din Konstantinos Yannitsiotis, Lângă părintele Porfirie, Editura Bunavestire Bacău – 2002
