Actualitate

Prin practicarea magiei omul îşi poate dăuna atât de mult, încât după aceasta ani de zile să nu-şi mai revină

Prin practicarea magiei omul îşi poate dăuna atât de mult, încât după aceasta ani de zile să nu-şi mai revină

368
  Dacă cineva dintre rudele noastre a început să se preocupe de magie?

În primul rând nu trebuie să ne speriem, cel puţin în ce-i priveşte pe ceilalţi oameni, care sunt în sânul Bisericii, deoarece creştinul care participă la Sfintele Taine are apărarea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului şi credinţa că Cel Care este cu el este mai puternic decât cel care i se împotriveşte. De aceea, nu trebuie să ne temem pentru copii, rude sau alţi apropiaţi ai noştri.

Dacă vedem că cel care se preocupă de magie îndreaptă gândurile sale rele spre un apropiat al nostru care nu este îmbisericit, atunci prin puterea autorităţii noastre, apelând la iubirea dintre rude, trebuie să-l convingem pe „vrăjitor” să se oprească. Mai ales că el îşi poate face mai rău lui însuşi. Omul îşi poate dăuna atât de mult, încât după aceasta ani de zile să nu-şi mai revină. Există lucruri pe care este mai bine să nu le cunoşti deloc. La fel cum există şi stări păcătoase pe care ar fi mai bine să nu le încercăm. Domnul îi iubeşte pe toţi şi îl poate scoate pe om din orice stare, dar este mai bine să nu cădem în orice fel de râpă.

Din Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Editura Sophia, București, 2009, p. 291-292


Articole Asemănătoare
2423

Învăţătura ortodoxă despre vrăji, farmece, şi alte lucrări diavoleşti

Diavolii nu pot lupta cu Dumnezeu, stăpînia căruia au respins-o atunci cînd din îngeri luminaţi s-au transformat în îngeri întunecaţi. Dar dacă ei nu pot sta împotriva puterii lui Dumnezeu, atunci ei vor să-i facă rău prin a-i atrage pe oameni de partea întunericului. Omul este cununa creaţiei lui Dumnezeu, fiinţa căreia Dumnezeu i-a dat […]

Articole postate de același autor
81

Căutăm mereu o altă cale, deşi singura cale este Domnul Iisus Hristos…

Pocăinţa începe prin faptul că în inima noastră bate, dintr-odată, şi vorbeşte conştiinţa, ne cheamă Dumnezeu şi întreabă: “Încotro mergi? Spre moarte? Oare asta vrei?…” Iar când noi răspundem: “Nu, Doamne! Iartă, miluieşte, mântuieşte!” şi ne întoarcem către El, Hristos ne spune: “Eu te iert! Iar tu, drept mulţumire pentru aceasta, nu din frică, nu […]