Credința adâncă a Părintelui Efrem Katunakiotul

Credința adâncă a Părintelui Efrem Katunakiotul

4146

Iubiții mei frați, trebuie să vă spun: suntem slabi în credință. Nu avem acea credință puternică, așa cum am văzut la Bătrânul Efrem Katunakiotul.

Acesta, cândva, a avut o suferință trupească. Îi apăruse o eczemă pe piciorul stâng, iar această eczemă s-a tot întins, s-a tot întins, până i-a acoperit tot spatele. Ajunsese să aibă spatele plin de răni și avea dureri: nu putea nici să ia o cămașă pe el. Și au venit în vizită doi medici de la Atena, de la spitalul ,,Ippokráteio”. Când l-au văzut, i-au spus: ,,Gheronda, trebuie numaidecât să te ducem la un spital, la Tesalonic sau la Atena. Aici nu se poate să te vindeci, trebuie să mergi la spital și să ai parte de îngrijire”. Când a auzit acest lucru, Bătrânul Efrem s-a întristat foarte mult. Nu ieșise niciodată din Sfântul Munte, și nu vroia să iasă nici atunci. Nu știa ce să facă. A mers la bătrânul lui, iar acela i-a spus: ,,Vei merge. Chiar acum, luni, vei merge la spital”. Vedeți? A făcut ascultare. Chiar dacă i-a părut rău, într-o primă fază, mai apoi, a înțeles pe deplin că ascultarea este mai mare decât toate. Dar, ce ne spune mai departe?

Am mers la icoana Maicii Domnului și am îngenuncheat în fața icoanei și m-am rugat: Maica Domnului, tu o să mă vindeci! Unde să caut eu vindecare? La medicii de la spital? Tu trebuie să mă vindeci! Tu mi-ai făgăduit că o să ai grijă de noi, monahii. Vreau să mă faci bine, să mă vindeci. Nu vreau să ies din Munte și să mă caut la doctori. Tu ești vindecătoarea noastră! Și am stat și m-am rugat acolo, cu capul la pământ.

După ce s-a rugat, s-a ridicat și s-a îndreptat spre chilia lui, care era foarte aproape de biserică. Numai ce a făcut câțiva pași, a simțit că rănile nu îl mai usturau. Când s-a uitat mai bine, a văzut că se vindecase cu totul: rănile se închiseseră. Cum s-a întâmplat acest lucru? Credința, credința și îndrăzneala pe care a avut-o atunci când a plecat genunchii și s-a rugat Maicii Domnului l-au vindecat. Iar Panaghia (Preasfânta) nu s-a lăsat prea mult rugată și a făcut minunea. Pentru că Maica Domnului face mereu minuni cu noi…

sursa pemptousia.ro/


Articole Asemănătoare
2938

Viaţa e un pumn de pietricele colorate

Moartea nu este nici sfârşit, nici început, ci mai degrabă un văl ‒ zidul cel despărţitor al vieţii de aici, de viaţa de dincolo. Cei care au fost morţi sufleteşte, care nu s-au îngrijit de sufletele lor, vor trece, prin moartea aceasta pământească, la moartea cea veşnică, adică la chinul cel veşnic al iadului, de care să […]

Articole postate de același autor
3663

Smerenia este esenţa întregii creştinătăţi

Dar cum să ne dăruiască Domnul odihnă de la toate suferinţele şi necazurile noastre, dacă noi nu ne smerim? O, dacă noi am înţelege adevărata şi cea mai înaltă filosofie a Crucii Domnului, şi anume smerenia lui Hristos! Nu degeaba marele Sfânt părinte al Bisericii, Macarie Egipteanul, spune că smerenia este esenţa întregii creştinătăţi. Noi trebuie, nu numai să […]