Nick VUJICIC, În copilărie nu puteam să-L iert pe Dumnezeu și pe medici

4345

Ziua oamenilor invalizi, se poate de spus, că este şi ziua lui lui Nik Vujicic? Da, pentru că Nick nu are nici mîini, nici picioare. Nu, pentru că Nick este unul din cei mai activi și întreprinzători oameni, el crește și educă doi copii,  predă lecții și plonjează în mod regulat. Iată ce ne-a mărturisit într-o discuție:

-Eu cred, că schimbarea lumii ține de fiecare dintre noi și că doar credința și dragostea adevărată poate s-o schimbe. Astăzi lumea este plină de invidie și răutate, iar aceasta se întîmplă din cauză că noi am încetat să credem, să iertăm, să nădăjduim și să iubim. Setea pentru bani a înlocuit dragostea, dorința de a sluji oamenilor, frica și complexele au înlocuit compasiunea, iar economia unor țări are ca scop doar producerea armamentului.

Războiul nu poate fi oprit printr-un alt război. Puterea adevărată constă în iertare și iubirea de vrăjmași, așa cum făcea Iisus. Mîngîierea celor care și-au pierdut apropiații poate fi doar credința în Împărăția lui Dumnezeu, și că noi toți ne vom întîlni acolo.

Noi ne putem ruga pentru mîntuirea noastră și a copiilor noștri, și pentru o viață mai bună, iar aceastea se va întîmpla cînd fiecare va cultiva în sine sămînța dragostei și a milosteniei.

Odată i-am spus Domnului:,, Doamne, vindecă inima mea, pentru că singur nu o pot face,,. Toți avem reușite și eșecuri, diferența este doar în credința care ne duce spre Dumnezeu și astfel mă încredințez nu doar în forțele proprii, dar și în forța cea mi-o dă cel de Sus.

Viața mea nu are limite, iar acesta este rezultatul resemnării mele în fața lui Dumnezeu.Eu I-am încredințat toate planurile, visele și dorințele. Eu nu am renunțat- eu m-am resemnat. Eu am renunțat la planurile mele, pentru ca El să-mi arate calea Sa pentru mine.

Biserica este locul unde merg pentru a mă întări sufletește și pentru a-i motiva pe alții. Întotdeauna am fost un copil credincios, am mers la biserică și a crezut în puterea rugăciunii și cea tămăduitoare a Domnului. Am fost atît de atras de Iisus, că în timpul mesei mereu zîmbeam, crezînd că El este cu noi la masă.

În copilărie, însă, nu puteam să-L iert pe Dumnezeu și pe medici, pentru condiția mea. Eram răutacios și reproșam tuturor aceasta. Iar iertarea în lista mea de acțiuni nici nu figura.

Eu, însă doream să merg înainte, iar pentru aceasta aveam nevoie să iert. Îndată ce L-am ,, iertat,, pe Dumnezeu și pe medici, am început să-mi trăiesc propria viață, am început să mă simt mai bine atît fizic, cît și pe plan spiritual.

Iertarea m-a ușurat. Să-ți ierți ție însuți, este la fel de important, ca și celorlalți. Am făcut greșeli ca și toți ceilalți avînd o atitudine negativă față de oameni, judecîndu-i pentru faptele lor.

Desigur credința în Dumnezeu m-a ajutat foarte mult. La 15 ani, m-am împăcat cu Dumnezeu, i-am cerut iertare și îndreptare. Deja I-am cerut, nu mîini și picioare, ci să-mi lumineze calea și să-mi dea un sens în viață. Așa și s-a întîmplat. La 19 ani, m-am botezat și am început să mărturisesc tuturor despre credința mea în Dumnezeu.

http://www.pravmir.ru/nik-vuychich-v-detstve-ya-ne-mog-prostit-boga-i-vrachey/

traducere şi adaptare Olga Armaş


Articole Asemănătoare
5815

Calea dreptăţii poate părea anevoioasă, însă drumul nedreptăţii este mult mai greu…

Omul drept ştie că suferinţa este îngăduită de Dumnezeu spre răbdarea greutăţilor pentru binele altora şi că pentru a ajunge la desăvârşire trebuie să trăiască o viaţă dură ca fierul care, pentru a deveni oţel, este trecut prin foc. Păcătosul care s-a pocăit ştie că suferă şi pătimeşte din pricina păcatelor lui; rabdă greutăţile şi suferă pentru […]

Articole postate de același autor